Andrey Gavrilov |
Pianisti

Andrey Gavrilov |

Andrei Gavrilov

Data di nascita
21.09.1955
Una prufessione
pianist
paese
Russia, URSS

Andrey Gavrilov |

Andrei Vladimirovich Gavrilov hè natu u 21 settembre 1955 in Mosca. U so babbu era un artista famosu; mamma - un pianista, chì hà studiatu à un tempu cù GG Neuhaus. "M'hà amparatu a musica da l'età di 4", dice Gavrilov. "Ma in generale, finu à chì mi ricordu, in a mo zitiddina era più interessante per mè di mess with pencils and paints. Ùn hè micca paradossale : aghju sunniatu di diventà un pittore, u mo fratellu - un musicista. È s'hè fattu u cuntrariu ... "

Dapoi u 1960, Gavrilov hà studiatu à a Scola Centrale di Musica. Da avà è per parechji anni, TE Kestner (chì hà educatu N. Petrov è una quantità di altri pianisti famosi) diventa u so maestru in a so specialità. "Fu allora, à a scola, chì un veru amore per u pianoforte hè vinutu à mè", Gavrilov cuntinueghja à ricurdà. "Tatyana Evgenievna, un musicista di talentu raru è sperienza, m'hà amparatu un cursu pedagogicu strettamente verificatu. In a so classa, hà sempre pagatu una grande attenzione à a furmazione di cumpetenze prufessiunale è tecniche in pianisti futuri. Per mè, cum'è per l'altri, hè stata di grande benefiziu à longu andà. Se ùn aghju micca avutu difficultà seria cù a "tecnica" dopu, grazie, prima di tuttu, à u mo maestru di scola. Mi ricordu chì Tatyana Evgenievna hà fattu assai per inculcà in mè un amore per a musica di Bach è altri maestri antichi; questu ùn hè ancu passatu inosservatu. E quantu skillfully è precisu Tatyana Evgenievna hà compilatu u repertoriu pedagogicu è pedagogicu! Ogni travagliu in i prugrammi selezziunati da ella hè statu u listessu, quasi l'unicu chì era necessariu in questa tappa per u sviluppu di u so studiente ... "

Esse in u 9u gradu di a Scola Centrale di Musica, Gavrilov hà fattu a so prima tour straniera, esce in Jugoslavia à a celebrazione di l'anniversariu di a scola di musica di Belgrad "Stankovic". In u stessu annu, hè statu invitatu à participà à una di e serate sinfoniche di a Filarmonica Gorky; hà ghjucatu u primu cuncertu per pianoforte di Tchaikovsky in Gorki è, à ghjudicà da i testimonii sopravviventi, abbastanza successu.

Dapoi u 1973, Gavrilov hè un studiente à u Conservatoriu Statale di Mosca. U so novu mentore hè u prufissore LN Naumov. "U stilu d'insignamentu di Lev Nikolayevich hè statu in parechji modi u cuntrariu di ciò chì era abituatu in a classe di Tatyana Evgenievna", dice Gavrilov. "Dopu à un arti di spettaculu strettu, classicamente equilibratu, à volte, forse un pocu limitatu. Di sicuru, questu m'hà assai affascinatu ... "Durante stu periodu, l'imaghjini creativa di u ghjovanu artista hè intensamente furmatu. E, cum'è spessu succede in a so ghjuventù, cù vantaghji innegabili, chjaramente visibili, certi mumenti discutibili, sproporzioni, sò ancu sentiti in u so ghjocu - ciò chì hè comunmente chjamatu "costu di crescita". Calchì volta in Gavrilov l'esecutore, una "viulenza di temperamentu" hè manifestata - cum'è ellu stessu definisce dopu sta pruprietà di u so; certe volte, ci sò rimarcati critichi nantu à l'espressione esagerata di a so musica, l'emotività eccessivamente nuda, i modi di scena troppu exaltati. Per tuttu ciò, però, nimu di i so "avversari" creativi nega ch'ellu hè assai capaci di captivare, infiammare u publicu à sente - ma ùn hè micca questu u primu è u principale signu di talentu artisticu ?

In u 1974, un ghjovanu di 18 anni participò à a Quinta Cumpetizione Internaziunale di Tchaikovsky. È ottene un successu maiò, veramente eccezziunale - u primu premiu. Di i numerosi risposti à questu avvenimentu, hè interessante di citarà e parolle di EV Malinin. Occupendu à quellu tempu u postu di decanu di a facultà di pianoforte di u cunsirvatoriu, Malinin hà cunnisciutu perfettamenti Gavrilov - i so più è minus, risorsi creativi utilizati è micca utilizati. "Aghju una grande simpatia", hà scrittu, "Trattu stu ghjovanu, principalmente perchè hè veramente assai talentu. Spontaneità impressiunanti, a luminosità di u so ghjocu hè sustinutu da l'apparechju tecnicu di prima classe. Per esse precisu, ùn ci sò micca difficultà tecniche per ellu. Avà face un altru compitu - per amparà à cuntrullà sè stessu. S'ellu riesce in questu compitu (è speru chì in u tempu), allora e so prospettive mi parenu estremamente brillanti. In quantu à a scala di u so talentu - à tempu musicale è pianisticu, in quantu à una sorta di calore assai gentile, in quantu à a so attitudine à l'instrumentu (finu à avà principarmenti à u sonu di u pianoforte), hà raghjone di stà. à parità di i nostri più grandi artisti. Eppuru, sicuru, deve capisce chì l'attribuzione di u primu premiu per ellu hè in una certa misura un avanzu, un sguardu in u futuru. (Pianisti muderni. S. 123.).

Una volta dopu à u triunfu cumpetitivu nantu à u grande palcuscenicu, Gavrilov si trova subitu catturatu da u ritmu intensu di a vita filarmonica. Questu dà assai à un ghjovanu performer. A cunniscenza di e lege di a scena prufessiunale, l'esperienza di u travagliu di tour in diretta, prima. U repertoriu versatile, avà sistematicamente rinfriscatu da ellu (più nantu à questu serà discutitu dopu), in segundu. Ci hè, infine, un terzu: a larga popularità chì vene à ellu in casa è in l'esteru; esegue cù successu in parechji paesi, i critichi prominenti di l'Europa Occidentale dedicanu risposte simpatiche à i so clavirabends in a stampa

À u listessu tempu, u palcuscenicu ùn solu dà, ma ancu piglia; Gavrilov, cum'è i so altri culleghi, prestu prestu cunvinta di sta verità. "Ultimamente, aghju cuminciatu à sente chì i tour longu mi stanu esaurendu. Succede chì avete da fà finu à vinti, o ancu vinti cinque volte in un mesi (senza cuntà i registri) - questu hè assai difficiule. Inoltre, ùn possu micca ghjucà à tempu pienu; ogni volta, cum'è dicenu, dugnu tuttu u mo megliu senza una traccia ... È tandu, sicuru, qualcosa di simile à u viotu si alza. Avà pruvatu à limità i mo tour. True, ùn hè micca faciule. Per una varietà di ragioni. In parechji modi, probabilmente perchè, malgradu tuttu, amu veramente i cuncerti. Per mè, questa hè una felicità chì ùn pò micca esse paragunata à nunda d'altru ... "

Fighjendu à a biografia creativa di Gavrilov in l'ultimi anni, deve esse nutatu chì era veramente furtunatu in un rispettu. Micca cun una medaglia cumpetitiva - ùn si parla micca; in cuncorsi di musicisti, u destinu sempre favurizeghja à qualchissia, micca à qualchissia; questu hè ben cunnisciutu è abitudine. Gavrilov era furtunatu in un altru modu: u destinu hà datu una riunione cù Svyatoslav Teofilovich Richter. È micca in forma di una o duie date aleatorii, fugace, cum'è in altri. Hè accadutu chì Richter hà avvistu u ghjovanu musicista, l'hà purtatu più vicinu à ellu, hè stata passioneamente purtata da u talentu di Gavrilov, è hà pigliatu una parte viva.

Gavrilov stessu chjama l'avvicinamentu criativu cù Richter "una tappa di grande impurtanza" in a so vita. "Pensu à Svyatoslav Teofilovich u mo terzu Maestru. Ancu s'ellu, in modu strettu, ùn m'hà mai amparatu nunda - in l'interpretazione tradiziunale di stu terminu. A maiò spessu, hè accadutu ch'ellu si pusò à u pianoforte è cuminciò à ghjucà: I, perched vicinu, fighjulava cù tutti i mo ochji, ascoltava, meditava, memorizatu - hè difficiule d'imaginà a megliu scola per un performer. E quante conversazioni cù Richter mi danu nantu à a pittura, u cinema o a musica, nantu à e persone è a vita ... Spessu mi sentu chì vicinu à Svyatoslav Teofilovich vi truvate in una specie di "campu magneticu" misteriosu. Sò vi carica cù currenti creativi, o qualcosa. È quandu dopu si mette à l'instrumentu, cuminciate à ghjucà cù una ispirazione speciale ".

In più di ciò chì sopra, pudemu ricurdà chì durante l'Olimpiadi-80, i Moscoviti è l'invitati di a capitale anu avutu l'uppurtunità di assistisce à un avvenimentu assai inusual in a pratica di u spettaculu musicale. In u pittorescu museu-estate "Arkhangelskoye", micca luntanu da Mosca, Richter è Gavrilov anu datu un ciclu di quattru cuncerti, in quale 16 suites di clavecinu di Handel (arranged for piano) sò state realizate. Quandu Richter s'assittò à u pianoforte, Gavrilov hà vultatu i note à ellu: era u turnu di u ghjovanu artistu di ghjucà - l'illustre maestru "assicutatu". À a quistione - cumu hè ghjunta l'idea di u ciculu? Richter hà rispostu: "Ùn aghju micca ghjucatu à Handel è dunque decisu chì saria interessante per amparà. È Andrew hè ancu utile. Allora avemu fattu tutte e suite " (Zemel I. Un esempiu di mentoring genuu // Sov. music. 1981. No 1. P. 82.). I spettaculi di i pianisti ùn anu micca solu una grande risonanza publica, chì hè facilmente spiegata in questu casu; li hà accumpagnatu cun successu eccezziunale. "... Gavrilov," a stampa musicale hà nutatu, "hà ghjucatu cusì degne è cunvincente chì ùn hà micca datu a minima ragione per dubbità di a legittimità di l'idea stessa di u ciculu, è di a viabilità di a nova Commonwealth" (Ibid.).

Sè vo circate à altri prugrammi Gavrilov, allura oghje vi ponu vede differente autori in elli. Hè spessu vultatu à l'antichità musicale, l'amore per quale hè statu instillatu in ellu da TE Kestner. Cusì, i serate tematiche di Gavrilov dedicate à i cuncerti di clavier di Bach ùn passanu micca inosservati (u pianista era accumpagnatu da un gruppu di camera dirigutu da Yuri Nikolaevsky). Il joue volontiers Mozart (Sonata in A major), Beethoven (Sonata in C-sharp minor, "Moonlight"). U repertoriu romanticu di l'artista pare impressiunanti: Schumann (Carnaval, Farfalle, Carnaval di Vienna), Chopin (24 studii), Liszt (Campanella) è assai di più. Devu dì chì in questu spaziu, forse, hè più faciule per ellu di palesà ellu stessu, per affirmà u so "I" artisticu: a virtuosità magnifica è brillanti di culore di u magazzinu romanticu hè sempre stata vicinu à ellu cum'è esecutore. Gavrilov hà ancu avutu assai rializazioni in a musica russa, sovietica è europea occidentale di u seculu XNUMXth. Pudemu chjamà in questu cunnessu e so interpretazioni di l'Islamey di Balakirev, Variazioni in fa maiò è u Concertu in si bemol minore di Tchaikovsky, l'ottava sonata di Scriabin, u terzu cuncertu di Rachmaninoff, l'illusione, pezzi di u ciclu di Romeo è Giulietta è l'ottava sonata di Prokofiev, cuncertu per a sinistra. manu è "Night Gaspard" di Ravel, quattru pezzi di Berg per clarinet è pianoforte (inseme cù u clarinetista A. Kamyshev), opere vocali di Britten (cù a cantante A. Ablaberdiyeva). Gavrilov dici chì hà fattu una regula per rinfurzà u so repertoriu ogni annu cù quattru novi prugrammi - solista, sinfonicu, instrumentale di camera.

S'ellu ùn devia micca da stu principiu, in u tempu u so attivu criativu serà un veru gran numaru di l'opere più diverse.

* * *

À a mità di l'anni ottanta, Gavrilov hà fattu principarmenti à l'esteru per un bellu pezzu. Allora riapparisce nantu à i concerti di Mosca, Leningrad è altre cità di u paese. L'amatori di musica anu l'uppurtunità di scuntràlu è apprezzà ciò chì hè chjamatu "sguardu frescu" - dopu l'intervallu - u so ghjocu. I spettaculi di u pianista attraenu l'attenzione di i critichi è sò sottumessi à un analisi più o menu detallatu in a stampa. A rivista chì apparsu in stu periodu nantu à e pagine di a rivista Musical Life hè indicativa - seguita u clavirabend di Gavrilov, induve l'opere di Schumann, Schubert è parechji altri cumpusitori sò stati interpretati. "Contrasts of one concert" - hè cusì chì u so autore hà intitulatu a rivista. Hè faciule per sente in questu a reazione à u ghjocu di Gavrilov, quella attitudine versu ellu è u so arte, chì hè generalmente tipica oghje per i prufessiunali è a parte cumpetente di l'audienza. U rivisore generalmente valuta positivamente a prestazione di u pianista. Tuttavia, dice, "l'impressione di u clavirabend restava ambigua". Perchè, "inseme à i veri rivelazioni musicali chì ci portanu in u santu di i santi di a musica, ci sò stati mumenti quì chì eranu largamente" esterni ", chì mancavanu di prufundità artistica". Da una banda, a rivista indica, "a capacità di pensà holisticamente", da l'altra banda, l'elaborazione insufficiente di u materiale, per via di quale, "luntanu da tutte e suttilità ... sò stati sentiti è" ascoltati ". cum'è a musica esige ... alcuni dettagli impurtanti sò sbulicati, sò stati inosservati " (Kolesnikov N. Cuntrasti di un cuncertu // Vita musicale. 1987. No 19. P. 8.).

I stessi sensazioni eterogenei è contraddittori sò ghjunti da l'interpretazione di Gavrilov di u famosu cuncertu B flat minor di Tchaikovsky (seconda mità di i XNUMX). Moltu quì senza dubbitu successu u pianista. A pomposità di a manera di realizazione, u sonu magnificu "Imperu", u "close-ups" cunvexly delineatu - tuttu questu hà fattu una impressione luminosa è vincente. (E chì valìanu l'effetti d'ottava vertiginosi in a prima è a terza parte di u cuncertu, chì immersi a parte più impressionable di l'audienza in l'extase!) À u listessu tempu, u ghjocu di Gavrilov, francamente parlante, mancava una bravata virtuosa indissimulata, è " self-show", è peccati notevuli in parte gustu è misura.

Mi ricordu di u cuncertu di Gavrilov, chì hà fattu in a Gran Sala di u Conservatoriu in u 1968 (Chopin, Rachmaninov, Bach, Scarlatti). Ricordu, in più, l'interpretazione cumuna di u pianista cù l'Orchestra di Londra diretta da V. Ashkenazy (1989, Second Concerto di Rachmaninov). È torna tuttu hè listessu. I mumenti di musica profondamente espressiva sò intercalati cù eccentricità franca, melodie, bravata dura è rumoroso. A cosa principal hè u pensamentu artisticu chì ùn mantene micca cù i diti chì correnu rapidamente ...

... Gavrilov l'esecutore di cuncertu hà assai ammiratori ardenti. Sò faciuli di capiscenu. Quale hè chì discuterà, a musicalità quì hè veramente rara: intuizione eccellente; a capacità di vivace, ghjovanu passione è direttamente risponde à a bella in a musica, unspent durante u tempu di u cuncertu intensivu. È, sicuru, l'arte captivante. Gavrilov, cum'è u publicu u vede, hè assolutamente cunfidendu in ellu stessu - questu hè un grande plus. Hà un caratteru di scena apertu è sociable, un talentu "apertu" hè un altru plus. Infine, hè ancu impurtante ch'ellu sia internu rilassatu nantu à u palcuscenicu, tenendu ellu stessu liberamente è senza restrizioni (a volte, forse ancu troppu liberu è senza restrizioni…). Per esse amatu da l'ascultori - u publicu di massa - questu hè più cà abbastanza.

À u listessu tempu, vogliu sperà chì u talentu di l'artista scintillarà cù novi facette cù u tempu. Chì una grande prufundità internu, seriu, pesu psicologicu di interpretazioni vinarà à ellu. Ddu tecnicu diventerà più elegante è raffinatu, a cultura prufessiunale diventerà più notevuli, i modi di scena seranu più nobili è più stretti. È chì, pur essendu ellu stessu, Gavrilov, cum'è un artista, ùn ferma micca cambiatu - dumani serà in qualcosa di sfarente di l'oghje.

Perchè questu hè a pruprietà di ogni grande talentu veramente significativu - alluntanassi da u so "oghje", da ciò chì hè digià statu trovu, rializatu, pruvatu - per andà versu l'incunnisciutu è scupertu ...

G. Tsypin, 1990

Lascia un Audiolibro