Dinu Lipatti (Dinu Lipatti) |
Pianisti

Dinu Lipatti (Dinu Lipatti) |

Dino Lipatti

Data di nascita
01.04.1917
Data di morte
02.12.1950
Una prufessione
pianist
paese
Rumenia

Dinu Lipatti (Dinu Lipatti) |

U so nome hè diventatu longu a pruprietà di a storia: circa cinque decennii sò passati da a morte di l'artista. Duranti stu tempu, assai stelle sò risuscitati è si sò stallati nantu à i palchi di cuncerti di u mondu, parechji generazioni di pianisti eccezziunali sò cresciuti, novi tendenzi in l'arti di u spettaculu sò stati stabiliti - quelli chì sò cumunimenti chjamati "stile di spettaculu mudernu". È intantu, l'eredità di Dinu Lipatti, à u cuntrariu di l'eredità di parechji altri grandi artisti di a prima mità di u nostru seculu, ùn hè micca stata cuperta da un « flair of a museu », ùn hà micca persu u so incantu, a so freschezza : s'hè risultatu. per esse al di là di a moda, è in più, ùn solu cuntinueghja à eccitare l'ascultori, ma influenza ancu e novi generazioni di pianisti. I so gravazioni ùn sò micca una fonte di orgogliu per i cullezzione di vechji dischi - sò rieditati una volta è torna, venduti istantaneamente. Tuttu chistu succede micca perchè Lipatti puderia ancu esse ancu trà noi, esse in a so prima, s'ellu ùn hè micca per una malatia spietata. I ragiuni sò più prufonda - in l'essenza stessa di u so arte senza età, in a verità prufonda di u sentimentu, cum'è purificatu di tuttu ciò chì hè esternu, transitori, multiplicà a putenza di l'influenza di u talentu di u musicista è in questa distanza di u tempu.

Pochi artisti hà sappiutu lascià una marca cusì viva in a memoria di e persone in pocu tempu, attribuita à elli da u destinu. Soprattuttu s'ellu ci ricurdate chì Lipatti ùn era micca un zitellu prodigiu in u sensu generale accettatu di a parolla, è relativamente tardi hà iniziatu una vasta attività di cuncertu. Hè crisciutu è sviluppatu in una atmosfera musicale : a so nanna è a so mamma eranu pianisti eccellenti, u babbu era un viulinu appassiunatu (hà ancu pigliatu lezioni da P. Sarasate è K. Flesch). In una parolla, ùn hè micca surprisante chì u futuru musicista, chì ùn cunnosci micca ancu l'alfabetu, hà improvisatu liberamente à u pianoforte. L'allegria infantile era stranamente cumminata in e so cumpusizioni senza cumplicazioni cù una serietà sorprendente; una tale cumminazzioni di l'immediatezza di u sensu è a prufundità di u pensamentu hè stata più tardi, diventendu una caratteristica di un artista maturu.

U primu maestru di u Lipatti di ottu anni era u cumpusitore M. Zhora. Dopu avè scupertu capacità pianistiche eccezziunale in un studiente, in u 1928, ellu hà datu à u famosu maestru Florika Muzychesk. In quelli stessi anni, hà avutu un altru mentore è patronu - George Enescu, chì divintò u "padrina" di u ghjovanu musicista, chì hà seguitu vicinu à u so sviluppu è l'aiutò. À l'età di 15 anni, Lipatti si diploma cù onori di u Conservatoriu di Bucarest, è prestu vintu u Premiu Enescu per a so prima opera maiò, i quadri sinfonichi "Chetrari". À u listessu tempu, u musicista hà decisu di participà à u Cuncorsu Internaziunale di Pianu in Viena, unu di i più "massivi" in quantu à u numeru di participanti in a storia di i cuncorsi: dopu circa 250 artisti sò ghjunti in a capitale austriaca. Lipatti era secondu (dopu à B. Kohn), ma parechji membri di u ghjuridiu u chjamanu u veru vincitore. A. Cortot abbandunò ancu a ghjuria in protesta ; in ogni casu, hà invitatu subitu à a ghjuventù rumana in Parigi.

Lipatti hà campatu in a capitale di Francia per cinque anni. Hà migliuratu cù A. Cortot è I. Lefebur, hà assistitu à a classa di Nadia Boulanger, hà pigliatu lezioni di conduzzione da C. Munsch, cumpusizioni da I. Stravinsky è P. Duke. Boulanger, chì hà criatu decine di cumpusitori maiò, hà dettu cusì annantu à Lipatti : « Un veru musicista in u sensu sanu di a parolla pò esse cunsideratu quellu chì si dedicà sanu à a musica, sminticandusi di sè stessu. Puderaghju sicuru chì Lipatti hè unu di quelli artisti. È questu hè a megliu spiegazione per a mo fede in ellu ". Hè cù Boulanger chì Lipatti faci u so primu arregistramentu in u 1937 : i balli à quattru mani di Brahms.

À u listessu tempu, l'attività di cuncertu di l'artista principia. Dighjà i so primi spettaculi in Berlinu è e cità d'Italia attiravanu l'attenzione di tutti. Dopu à u so debut pariginu, i critichi l'anu paragunatu à Horowitz è l'unanimu anu preditu un futuru brillanti per ellu. Lipatti hà visitatu Svezia, Finlandia, Austria, Svizzera, è in ogni locu hà successu. Cù ogni cuncertu, u so talentu s'hè apertu cù novi facetti. Questu hè stata facilitata da a so autocritica, u so metudu criativu: prima di purtà a so interpretazione à u palcuscenicu, hà ottinutu micca solu una maestria perfetta di u testu, ma ancu una fusione cumpleta cù a musica, chì hà risultatu in a penetrazione più prufonda in l'autore. intenzione.

Hè caratteristicu chì solu in l'ultimi anni hà cuminciatu à vultà à u patrimoniu di Beethoven, è prima si cunsidereghja micca prontu per questu. Un ghjornu hà rimarcatu chì ci hà pigliatu quattru anni per preparà u Quintu cuncertu di Beethoven o u Primu di Tchaikovsky. Di sicuru, questu ùn parla micca di e so capacità limitate, ma solu di e so esigenti estremi nantu à ellu stessu. Ma ognunu di i so spettaculi hè a scuperta di qualcosa di novu. Rimanendu scrupulosamente fideli à u testu di l'autore, u pianista hà sempre principiatu l'interpretazione cù i "culori" di a so individualità.

Unu di sti segni di a so individualità era a maravigghiusa naturalezza di a frase: simplicità esterna, clarità di cuncetti. À u listessu tempu, per ogni cumpusitore, truvò culori di pianoforte spiciali chì currispondenu à a so visione di u mondu. U so Bach sonava cum'è una prutesta contr'à a ripruduzzione "museale" magre di u grande classicu. « Qui ose penser au cembalo en écoutant la Première Partita interprétée par Lipatti, remplie d'une telle force nerveuse, d'un si mélodieux legato et d'une telle grâce aristocratique ? esclamò unu di i critichi. Mozart l'attirava, prima di tuttu, micca cù grazia è ligerezza, ma cun eccitazione, ancu dramma è forza. "Nisuna cuncessione à u stilu galante", u so ghjocu pare dì. Questu hè enfatizatu da rigore ritmicu, pedale mediu, toccu energicu. A so cunniscenza di Chopin si trova in u stessu pianu: senza sentimentalità, simplicità stretta, è à u stessu tempu - un grande putere di sentimentu ...

A Siconda Guerra Munniali truvò l'artista in Svizzera, in un altru giru. Riturnò in a so patria, cuntinuò à fà, cumpone musica. Ma l'atmosfera suffocante di a Romania fascista u suppressa, è in u 1943 hà sappiutu di partì per Stoccolma, è da quì in Svizzera, chì diventò u so ultimu rifugiu. Il a dirigé le département d'interprétation et la classe de piano au Conservatoire de Genève. Ma ghjustu à u mumentu chì a guerra hè finita è prospettive brillanti si sò aperte davanti à l'artista, i primi signali di una malatia incurable apparsu - leucemia. Scrive amaramente à u so maestru M. Zhora: "Quandu era sanu, a lotta contr'à u desideriu era fatica. Avà chì sò malatu, ci sò inviti da tutti i paesi. Aghju firmatu impegni cù l'Australia, l'America di u Sud è u Nordu. Chì ironia di u destinu ! Ma ùn rinunziu micca. Luttaraghju qualunque cosa ".

A lotta durò per anni. I long tours anu da esse annullati. In a siconda mità di l'anni 40, ùn abbandunò appena a Svizzera ; l'eccezzioni sò i so viaghji in Londra, induve hà fattu u so esordiu in u 1946 cù G. Karajan, sughjendu u Cuncertu di Schumann sottu a so direzzione. Lipatti hà viaghjatu dopu in Inghilterra parechje volte per registrà. Ma in u 1950, ùn pudia più suppurtà ancu un tali viaghju, è l'impresa di I-am-a hà mandatu a so "squadra" à ellu in Ginevra: in pochi ghjorni, à u costu di u più grande sforzu, 14 valsi di Chopin, A Sonata (n ° 8) di Mozart sò stati registrati, Bach Partita (B flat major), 32e Mazurka di Chopin. In l'agostu, hà fattu cù l'orchestra per l'ultima volta: u Cuncertu di Mozart (n ° 21) sonava, G. Karayan era à u podium. È u 16 settembre, Dinu Lipatti hà salutatu u publicu in Besançon. U prugramma di cuncerti includeva a Partita in si bemolle maiò di Bach, a Sonata di Mozart, dui improvvisati di Schubert è tutti i 14 vals di Chopin. Hà ghjucatu solu 13 - l'ultimu ùn era più forte abbastanza. Mais au lieu de cela, réalisant qu'il ne serait plus sur scène, l'artiste interprète la Chorale de Bach, arrangée pour piano par Myra Hess... L'enregistrement de ce concert devint l'un des documents les plus passionnants et dramatiques de l'histoire musicale de notre siècle...

Dopu à a morte di Lipatti, u so maestru è amicu A. Cortot hà scrittu : « Caru Dinu, u to sughjornu pruvisoriu trà noi ùn t’hà micca messi in avanti d’accunsentu cumunu à u primu postu trà i pianisti di a to generazione. In a memoria di quelli chì t'anu à sente, lasciate a cunfidenza chì, se u destinu ùn era micca cusì crudele per voi, u vostru nome saria diventatu una legenda, un esempiu di serviziu altruista à l'arti. U tempu chì hè passatu da tandu hà dimustratu chì l'arte di Lipatti ferma un tali esempiu finu à oghje. U so legatu di u sonu hè comparativamente chjuca - solu circa nove ore di gravazioni (se cuntate repetizioni). In più di e cumpusizioni sopra citate, hà sappiutu catturà nantu à i dischi tali cuncerti di Bach (n ° 1), Chopin (n ° 1), Grieg, Schumann, pezzi di Bach, Mozart, Scarlatti, Liszt, Ravel, u so propiu. cumpusizioni - Concertino in u stilu classicu è Sonata per a manu manca ... Hè quasi tuttu. Ma tutti quelli chì cunnosci cun questi dischi saranu certamente d'accordu cù e parolle di Florica Muzycescu: "U discorsu artisticu cù quale ellu s'adressa à a ghjente hà sempre captu u publicu, cattura ancu quelli chì ascoltanu u so ghjocu nantu à u discu".

Grigoriev L., Platek Ya.

Lascia un Audiolibro