Eliso Konstantinovna Virsaladze |
Pianisti

Eliso Konstantinovna Virsaladze |

Eliso Virsaladze

Data di nascita
14.09.1942
Una prufessione
pianista, maestru
paese
Russia, URSS
Eliso Konstantinovna Virsaladze |

Eliso Konstantinovna Virsaladze hè a nipote di Anastasia Davidovna Virsaladze, un artista georgianu prominente è maestru di pianoforte in u passatu. (In a classa di Anastasia Davidovna, Lev Vlasenko, Dmitry Bashkirov è altri musicisti famosi dopu cuminciaru u so viaghju.) Eliso hà passatu a so zitiddina è a ghjuventù in a famiglia di a so nanna. Pigliò i so primi lezioni di pianoforte da ella, hà assistitu à a so classe à a Scola Centrale di Musica di Tbilisi, è si graduò da u so cunservatoriu. "In principiu, a mo nanna hà travagliatu cun mè sporadicamente, da u tempu à u tempu", ricorda Virsaladze. – Hà avutu assai studianti è truvà tempu ancu per a so nipote ùn era micca un travagliu faciule. È e prospettive di travaglià cun mè, ci vole à pensà, eranu in prima micca troppu chjaru è definitu. Allora a mo attitudine hà cambiatu. Apparentemente, a nanna stessa hè stata purtata da e nostre lezioni ... "

Da u tempu à u tempu Heinrich Gustavovich Neuhaus hè vinutu à Tbilisi. Era amichevule cù Anastasia Davidovna, hà cunsigliatu i so animali più boni. Genrikh Gustavovich ascoltò, più di una volta, u ghjovanu Eliso, aiutendu cù cunsiglii è rimarche critiche, incuraghjendula. In seguitu, à l'iniziu di l'anni sessanta, hè stata in a classa di Neuhaus à u Conservatoriu di Mosca. Ma questu succede pocu prima di a morte di un musicista maravigliu.

Virsaladze Sr., dicenu quelli chì a cunniscianu vicinu, avianu qualcosa cum'è un inseme di principii fundamentali in l'insignamentu - regule sviluppate da parechji anni d'osservazione, riflessione è sperienza. Ùn ci hè nunda di più pernicious chè a ricerca di successu rapidu cù un artista principiante, hà cridutu. Ùn ci hè nunda di peghju chè l'apprendimentu furzatu: quellu chì prova di caccià cù forza una ghjovana pianta da a terra corre u risicu di sradicà - è solu ... Eliso hà ricevutu una educazione coherente, accurata, cumpletamente pensata. Hè statu fattu assai per espansione i so orizzonti spirituali - da a zitiddina hè stata introdutta à i libri è e lingue straniere. U so sviluppu in l'esfera di u pianoforte era ancu micca cunvinziunali - bypassing i cullizzioni tradiziunali di esercizii tecnichi per a ginnastica obligatoria di i dita, etc. Anastasia Davidovna era cunvinta chì hè abbastanza pussibule di travaglià e cumpetenze pianistiche cù solu materiale artisticu per questu. "In u mo travagliu cù a mo nipote Eliso Virsaladze", hà scrittu una volta, "aghju decisu di ùn ricurdà à tutti i studii, eccettu quelli di Chopin è Liszt, ma hà sceltu u adattatu (artisticu). sgiò C.) repertoriu ... è hà pagatu una attenzione particulare à l'opere di Mozart, permettendu u massimu lucidare l'artighjanu"(U mo scaricamentu. - sgiò C.) (Virsaladze A. Pedagogia di u Pianu in Georgia è e Tradizioni di a Scola Esipova // Pianisti-Maestri eccellenti nantu à l'Arte Pianu - M.; L., 1966. P. 166.). Eliso dice chì duranti i so anni di scola hà passatu assai opere di Mozart; a musica di Haydn è Beethoven occupava micca menu postu in i so curricula. In u futuru, avemu sempre parlà di a so cumpetenza, di u magnificu "pulitu" di sta cumpetenza; per avà, avemu nutatu chì sottu hè una fundazione prufonda di ghjocu classicu.

È una cosa più hè caratteristica di a furmazione di Virsaladze cum'è artista - u dirittu acquistatu prima di l'indipendenza. "Aghju amatu di fà tuttu per mè stessu - ch'ella sia bè o sbagliata, ma per sè stessu ... Probabilmente, questu hè in u mo caratteru.

È di sicuru, aghju avutu a furtuna d’avè maestri : ùn aghju mai saputu ciò chì era a dittatura pedagogica ». Dicenu chì u megliu maestru in l'arti hè quellu chì strive à esse à a fine innecessariu studiente. (VI Nemirovich-Danchenko abbandunò una volta una frasa rimarchevule: "A corona di i sforzi creativi di u direttore", disse, "diventa simpliciamente superfluu per l'attore, cù quale avia fattu tuttu u travagliu necessariu prima.") Anastasia Davidovna è Neuhaus hè cusì chì anu capitu u so scopu finale è u so compitu.

Essendu una decima scola, Virsaladze hà datu u primu cuncertu solista in a so vita. U prugramma era cumpostu di duie sonate di Mozart, parechji intermezzu di Brahms, l'ottava novella di Schumann è a Polka di Rachmaninov. In un futuru vicinu, e so apparizioni in publicu sò diventate più frequenti. In u 1957, u pianista di 15 anni hè diventatu u vincitore à u Festival di a Ghjuventù Republicana; in u 1959 hà vintu un diploma di laureatu à u Festival Mundiale di Ghjuventù è Studienti in Viena. Qualchi anni dopu, hà vintu u terzu premiu à u Cuncorsu Tchaikovsky (1962) - un premiu ottenutu in u cuncorsu più difficiule, induve i so rivali eranu John Ogdon, Susin Starr, Alexei Nasedkin, Jean-Bernard Pommier ... U cuntu di Virsaladze - in Zwickau , à u Cuncorsu Internaziunale di Schumann (1966). L'autore di "Carnaval" serà inclusu in u futuru trà quelli prufondamente venerati è realizati cù successu da ella; Ci era un mudellu indubbiatu in a so vince a medaglia d'oru à a cumpetizione ...

Eliso Konstantinovna Virsaladze |

In 1966-1968, Virsaladze hà studiatu cum'è un studiente post-graduatu à u Conservatoriu di Mosca sottu Ya. I. Zak. Ella hà i ricordi più brillanti di questu tempu: "L'incantu di Yakov Izrailevich hè stata sentita da tutti quelli chì anu studiatu cun ellu. Inoltre, aghju avutu una relazione speciale cù u nostru prufessore - qualchì volta mi paria chì aghju avutu u dirittu di parlà di qualchì tipu di vicinanza interna à ellu cum'è artista. Questu hè cusì impurtante - a "cumpatibilità" creativa di un maestru è un studiente ... " Prestu Virsaladze ella stessu hà da cumincià à insignà, hà da avè i so primi studienti - caratteri diffirenti, persunalità. È s'ellu hè stata dumandata: "Li piace a pedagogia?", Di solitu risponde: "Iè, se mi sentu una relazione creativa cù quellu chì insegnu", riferenu cum'è illustrazione à i so studii cù Ya. I. Zak.

... Qualchi anni di più sò passati. Reunione cù u publicu divintò u più impurtante in a vita di Virsaladze. I specialisti è i critichi musicali cuminciaru à guardà più è più vicinu. In una di e riviste straniere di u so cuncertu, anu scrittu: "À quelli chì vedenu prima a figura fina è graziosa di sta donna daretu à u pianoforte, hè difficiule d'imaginà chì tante cose pareranu in u so ghjocu ... ipnotizza a sala. da i primi appunti chì piglia ". L'osservazione hè curretta. Sè vo circate di truvà qualcosa più caratteristica in l'aspettu di Virsaladze, avete da principià cù a so vuluntà di realizazione.

Quasi tuttu ciò chì Virsaladze-interprete cuncepisce, hè purtatu à a vita da ella (lode, chì hè di solitu indirizzata solu à u megliu di u megliu). In verità, creativa i piani - u più audace, audace, impressiunanti - pò esse creatu da parechji; sò realizati solu da quelli chì anu una vuluntà di scena ferma, ben furmata. Quandu Virsaladze, cù una precisione impeccabile, senza una sola miss, ghjucà u passaghju più difficiuli nantu à u teclatu di u pianoforte, questu mostra micca solu a so destrezza prufessiunale è tecnica eccellente, ma ancu u so invidiable pop autocontrol, endurance, attitudine forte. Quandu culminate in un pezzu di musica, allura u so piccu hè à u puntu è solu necessariu - questu hè ancu micca solu cunniscenza di e lege di a forma, ma ancu qualcosa di più psicologicu più cumplessu è impurtante. A vuluntà di un musicista chì esce in publicu hè in a purità è l'infallibilità di u so ghjucà, in a certezza di u passu ritmicu, in a stabilità di u tempu. Hè in a vittoria annantu à u nervousità, i capricci di l'umore - in, cum'è dice GG Neuhaus, per "ùn sparisce micca nantu à a strada da daretu à a scena à a scena micca una goccia di eccitazione preziosa cù l'opere ..." (Neigauz GG Passione, intellettu, tecnica // Chjamatu dopu à Tchaikovsky: À propositu di u 2u Concorsu Internaziunale di Musicisti Tchaikovsky. - M., 1966. P. 133.). Probabilmente, ùn ci hè micca un artista chì ùn sia micca familiarizatu cù l'esitazione, l'auto-dubbitu - è Virsaladze ùn hè micca eccezzioni. Solu in qualcunu vi vede sti dubbii, guess about them; ella ùn hà mai.

Volontà è in u più emutivu tonu l'arte di l'artista. In u so caratteru espressione di performance. Quì, per esempiu, a Sonatina di Ravel hè un travagliu chì si prisenta di tantu in tantu in i so prugrammi. Succede chì l'altri pianisti facenu u so megliu per invechjà sta musica (tale hè a tradizione !) d'una nebbia di malincunia, di sensibilità sentimentale ; in Virsaladze, à u cuntrariu, ùn ci hè mancu un pocu di rilassamentu malincunicu quì. O, per dì, l'impromptu di Schubert - C minor, G-flat major (i dui Op. 90), A-flat major (Op. 142). Hè veramente cusì raru chì sò presentati à i rigulari di i partiti di u pianoforte in una manera languida, elegiale pampered ? Virsaladze in l'improvvisu di Schubert, cum'è in Ravel, hà decisu è fermezza di vuluntà, un tonu affirmativu di dichjarazioni musicali, nubiltà è severità di culore emutivu. I so sentimenti sò più ritenuti, più forti sò, u temperamentu hè u più disciplinatu, più caldu, e passioni affettate in a musica revelata da ella à l'ascultore. "L'arte vera, grande", ragiunò VV Sofronitsky in una volta, "hè cusì: lava incandescente, bollente, è sopra à sette armature". (Memorie di Sofronitsky. – M., 1970. S. 288.). U ghjocu di Virsaladze hè l'arti u presente: E parolle di Sofronitsky puderanu diventà una spezia di epigrafu per parechje di e so interpretazioni di scena.

È una altra caratteristica distintiva di u pianista: ama a proporzione, a simmetria è ùn piace micca ciò chì puderia rompe. A so interpretazione di a Fantasia C major di Schumann, avà ricunnisciuta cum'è unu di i migliori numeri in u so repertoriu, hè indicativa. Un travagliu, cum'è sapete, hè unu di i più difficiuli: hè assai difficiuli di "custruisce", sottu à e mani di parechji musicisti, è per nunda senza sperienza, à volte si rompe in episodii separati, frammenti, rùbbriche. Ma micca à i spettaculi di Virsaladze. Fantasia in a so trasmissione hè una unità eleganti di l'equilibriu tutale, quasi perfettu, "fitting" di tutti l'elementi di una struttura di sonu cumplessa. Questu hè chì Virsaladze hè un maestru natu di l'architettura musicale. (Ùn hè micca una coincidenza chì hà enfatizatu a so vicinanza à Ya. I. Zak.) È per quessa, ripetemu, ch'ella sà cumu cimentà è urganizà u materiale per un sforzu di vuluntà.

U pianista ghjucà una varietà di musica, cumpresa (in parechji!) Creata da cumpusituri romantichi. U postu di Schumann in e so attività di scena hè digià statu discutitu; Virsaladze hè ancu un interprete eccezziunale di Chopin - i so mazurche, studi, valzers, nocturnes, ballades, sonate in si minore, i dui cuncerti per pianoforte. Efficace in a so interpretazione sò e cumpusizioni di Liszt - Three Concert Etudes, Spanish Rhapsody; ella trova assai successu, veramente impressiunanti in Brahms - a Prima Sonata, e Variazioni nantu à un Tema di Handel, u Second Piano Concerto. Eppuru, cù tutti i rializazioni di l'artista in questu repertoriu, in quantu à a so persunità, e preferenze estetiche è a natura di a so prestazione, appartene à l'artisti micca tantu romantichi cum'è. classicu furmazioni.

A lege di l'armunia regna indiscutibilmente in a so arte. In quasi ogni interpretazione, un dilicatu equilibriu di mente è sentimentu hè ottenutu. Tuttu ciò chì spontanea, incontrollable hè risolutamente eliminata è chjara, strettamente proporzionale, cun cura "fatta" hè cultivata - finu à i più chjuchi dettagli è particulari. (IS Turgenev hà fattu una dichjarazione curiosa: "U talentu hè un dettu", hà scrittu.) Quessi sò i segni cunnisciuti è ricunnisciuti di u "classicu" in a performance musicale, è Virsaladze hà. Ùn hè micca sintomaticu : s'indirizza à decine d'autori, rapprisentanti di epoche è tendenzi diffirenti; è purtantu, circannu di chjappà u nome più caru à ella, ci vole à chjamà u primu nome di Mozart. I so primi passi in a musica sò stati cunnessi cù questu cumpusitore - a so adolescenza pianistica è a so ghjuventù; i so propri opere à oghje sò in u centru di a lista di l'opere realizate da l'artista.

Venere assai i classici (micca solu Mozart), Virsaladze interpreta ancu di vuluntà cumpusizioni di Bach (concerti italiani è in D minor), Haydn (sonate, Concerto major) è Beethoven. U so beethovenianu artisticu include l'Appassionata è una quantità di altre sonate da u grande cumpusitore tedescu, tutti i cuncerti per pianoforte, cicli di variazioni, musica da camera (cù Natalia Gutman è altri musicisti). In questi prugrammi, Virsaladze ùn cunnosci quasi micca fallimenti.

Tuttavia, ci vole à rende u tributu à l'artista, in generale raramente falla. Hà un grande margine di sicurità in u ghjocu, sia psicologicu è prufessiunale. Una volta hà dettu ch'ella porta un travagliu à u palcuscenicu solu quandu sà chì ùn pò micca apprendu sopratuttu - è hà sempre successu, ùn importa micca quantu hè difficiule.

Dunque, u so ghjocu hè pocu sughjettu à u casu. Ancu ella, di sicuru, hà ghjorni felici è infelici. Calchì volta, dì, ùn hè micca in l'umore, allura si pò vede cumu u latu custruttivi di u so spettaculu hè esposta, solu una struttura di sonu bè adattatu, u disignu logicu, l'infallibilità tecnica di u ghjocu cumincianu à esse nutatu. In altri mumenti, u cuntrollu di Virsaladze nantu à ciò chì eseguisce diventa eccessivamente rigidu, "screw up" - in certi modi questu dannu l'esperienza aperta è diretta. Succede chì unu vole sente in ella ghjucà una spressione più acuta, ardente, penetrante - quandu si sona, per esempiu, a coda di u scherzo minore in do diesis di Chopin o alcuni di i so studii - Duodecisimu ("Rivoluzionariu"), Vinti-secondu. (ottava), vinti terzu o vintiquattru.

Eliso Konstantinovna Virsaladze |

Dicenu chì l'artistu russu eccezziunale VA Serov hà cunsideratu una pittura per esse successu solu quandu ellu hà trovu in questu un tipu di, cum'è ellu disse, "errore magicu". In "Memoirs" di VE Meyerhold, si pò leghje: "À u principiu, ci hà pigliatu assai tempu per dipinge solu un bonu ritrattu ... poi di colpu Serov hè ghjuntu in corsa, lavò tuttu è pintò un novu ritrattu nantu à sta tela cù u stessu sbagliu magicu. ch'ellu hà parlatu. Hè curiosu chì, per creà un tali ritrattu, hà avutu prima sketch u ritrattu currettu. Virsaladze hà assai opere di scena, chì ella pò cunsiderà bè "successu" - luminosu, originale, inspiratu. Eppuru, per esse francu, no, no, iè, è trà e so interpretazioni ci sò quelli chì s'assumiglia solu à un "ritrattu currettu".

À a mità è à a fine di l'anni ottanta, u repertoriu di Virsaladze hè stata rinnuvata cù una quantità di opere novi. A Second Sonata di Brahms, alcuni di i primi opusi di sonata di Beethoven, appare in i so prugrammi per a prima volta. Tuttu u ciclu "Concerti per pianoforte di Mozart" sona (precedentemente solu parzialmente interpretatu in scena). Inseme cù altri musicisti, Eliso Konstantinovna participa à l'interpretazione di Quintette di A. Schnittke, Trio di M. Mansuryan, Sonata per violoncello di O. Taktakishvili, è ancu altre cumpusizioni da camera. Infine, u grande avvenimentu in a so biografia creativa era l'interpretazione di a sonata si minore di Liszt in a stagione 1986/87 - hà avutu una risonanza larga è senza dubbitu meritava ...

I viaghji di u pianista diventanu sempre più frequenti è intensi. I so spettaculi in i Stati Uniti (1988) sò un successu risonante, apre parechji novi "scale" di cuncertu per ella stessu in l'URSS è in altri paesi.

"Sembra chì micca cusì pocu hè statu fattu in l'ultimi anni", dice Eliso Konstantinovna. "À u listessu tempu, ùn sò micca lasciatu cun un sensu di una sorta di split internu. Da una banda, mi dedichi oghje à u pianoforte, forse ancu più tempu è sforzu chè prima. Per d 'altra banda, mi sentu constantemente chì questu ùn hè micca abbastanza ... "I psicologi anu una tale categuria - bisognu insaziabile, insatisfattu. Più una persona dedica à u so travagliu, più invistisce in u travagliu è l'ànima, u più forte, u più agutu diventa u so desideriu di fà più è più; u sicondu aumenta in proporzione diretta à u primu. Cusì hè cù ogni veru artista. Virsaladze ùn hè micca eccezzioni.

Ella, cum'è un artista, hà una stampa eccellente: i critichi, sia suvietichi sia stranieri, ùn si stancanu mai di ammirazione di a so prestazione. I so cumpagni di musicisti trattanu Virsaladze cun sinceru rispettu, apprezzendu a so attitudine seria è onesta à l'arti, u so rifiutu di tuttu ciò chì hè piccatu, vanu, è, sicuru, rende tributu à a so prufessionalità invariabilmente alta. In ogni casu, ripetemu, qualchì tipu di insatisfazione hè sempre sentitu in ella stessu - indipendentemente da l'attributi esterni di successu.

"Pensu chì l'insatisfazione cù ciò chì hè statu fattu hè un sentimentu completamente naturali per un interprete. Cumu altru ? Diciamu, "à mè stessu" ("in a mo testa"), aghju sempre intesu musica più luminosa è più interessante di ciò chì esce veramente nantu à u teclatu. Mi pare cusì, almenu... È soffrete constantemente da questu.

Eppo, sustene, inspira, dà una nova forza di cumunicazione cù i maestri eccezziunali di pianismu di u nostru tempu. A cumunicazione hè puramente creativa - cuncerti, dischi, video cassette. Ùn hè micca ch'ella piglia un esempiu da qualchissia in a so prestazione; sta quistione stessu - per piglià un esempiu - in relazione à questu ùn hè micca assai adattatu. Solu u cuntattu cù l'arti di i grandi artisti di solitu dà a so gioia prufonda, dà u so alimentu spirituale, cum'è ella dice. Virsaladze parla cun rispettu di K. Arrau; Hè stata particularmente impressionata da l'arregistramentu di u cuncertu datu da u pianista chilenu per marcà u so 80 anniversariu, chì hà prisentatu, frà altri cose, l'Aurora di Beethoven. Ammira assai Eliso Konstantinovna in u travagliu di scena di Annie Fischer. Li piace, in una perspettiva puramente musicale, u ghjocu di A. Brendle. Di sicuru, ùn hè impussibile micca di parlà di u nome di V. Horowitz - a so tour di Mosca in 1986 appartene à l'impressioni brillanti è forti in a so vita.

... Una volta un pianista hà dettu: "Quantu più sucu u pianoforte, più vicinu mi cunnoscu stu strumentu, più e so pussibulità veramente inesauribili si apre davanti à mè. Quantu più pò è deve esse fattu quì ... "Ella hè sempre in avanti - questu hè u principale; Parechje di quelli chì una volta eranu à u paru cù ella, oghje sò digià notevolmente ritardati ... Cum'è in un artista, ci hè in ella una lotta incessante, ogni ghjornu, stancante per a perfezione. Perchè ella sapi bè chì hè precisamente in a so professione, in l'arti di fà a musica nantu à u palcuscenicu, à u cuntrariu di parechje altre professioni creatrici, chì ùn si pò micca creà valori eterni. In questu arte, in e parolle esatte di Stefan Zweig, "da u spettaculu à u spettaculu, da l'ora à l'ora, a perfezione deve esse guadagnata una volta è una volta ... l'arte hè una guerra eterna, ùn ci hè micca fine, ci hè un principiu continuu" (Zweig S. Opere scelte in dui volumi. - M., 1956. T. 2. S. 579.).

G. Tsypin, 1990


Eliso Konstantinovna Virsaladze |

"Rendu un tributu à a so idea è a so musicalità eccezziunale. Questu hè un artista di grande scala, forse a pianista femina più forte avà ... Hè un musicista assai onestu, è à u stessu tempu hà una vera pudore. (Svyatoslav Richter)

Eliso Virsaladze hè natu in Tbilisi. Hà studiatu l'arti di u pianoforte cù a so nanna Anastasia Virsaladze (Lev Vlasenko è Dmitry Bashkirov anu cuminciatu ancu in a so classe), un pianista è maestru ben cunnisciutu, un anzianu di a scola di pianoforte georgiana, un studiente di Anna Esipova (u mentore di Sergey Prokofiev). ). Hà assistitu à a so classe à a Scola di Musica Speciale Paliashvili (1950-1960), è sottu a so guida si graduò da u Conservatoriu di Tbilisi (1960-1966). In 1966-1968 hà studiatu in u cursu post-graduatu di u Conservatoriu di Mosca, induve u so maestru era Yakov Zak. "Aghju amatu di fà tuttu per mè stessu - ghjustu o sbagliatu, ma per sè stessu ... Probabilmente, questu hè in u mo caratteru", dice u pianista. "E di sicuru, aghju avutu a furtuna cù i prufessori: ùn aghju mai cunnisciutu ciò chì era a dittatura pedagogica". Hà datu u so primu cuncertu solista cum'è studiente di 10th grade; u prugramma include duie sonate di Mozart, un intermezzu di Brahms, l'ottava novella di Schumann, Polka Rachmaninov. "In u mo travagliu cù a mo nipote", hà scrittu Anastasia Virsaladze, "aghju decisu di ùn ricurdà micca à l'etudes in tuttu, fora di l'etudes di Chopin è Liszt, ma aghju sceltu u repertoriu adattatu ... è hà pagatu una attenzione particulari à e cumpusizioni di Mozart, chì permettenu mi per pulisce a mo maestria à u massimu ".

Laureate di u VII Festival Mondiale di Ghjuventù è Studenti in Viena (1959, 2u premiu, medaglia d'argentu), u Concursu All-Union di Musicisti Interpreti in Mosca (1961, 3u premiu), u II Concorsu Internaziunale Tchaikovsky in Mosca (1962, 3u premiu). premiu, medaglia di bronzu), IV Cuncorsu Internaziunale chjamatu Schumann in Zwickau (1966, 1 premiu, medaglia d'oru), Premiu Schumann (1976). "Eliso Virsaladze hà lasciatu una maravigliosa impressione", hà dettu Yakov Flier nantu à a so prestazione à a Competizione Tchaikovsky. – U so ghjocu hè sorprendentemente armuniosu, a vera puisia si sente in ellu. U pianista capisce perfettamente u stilu di i pezzi chì interpreta, trasmette u so cuntenutu cun grande libertà, cunfidenza, facilità, veru gustu artisticu ".

Dapoi 1959 - solista di Tbilisi, dapoi 1977 - Filarmonica di Mosca. Dapoi u 1967 hà insignatu à u Conservatoriu di Mosca, prima cum'è assistente di Lev Oborin (finu à u 1970), dopu à Yakov Zak (1970-1971). Dapoi u 1971 hà insignatu a so propria classa, da u 1977 hè prufessore assistente, da u 1993 hè prufessore. Prufessore à a Scola Superiore di Musica è Teatru di Munich (1995-2011). Depuis 2010 – professeur à la Scuola di Musica di Fiesole en Italie. Dà master classi in parechji paesi di u mondu. Trà i so studienti sò laureati di cuncorsi internaziunali Boris Berezovsky, Ekaterina Voskresenskaya, Yakov Katsnelson, Alexei Volodin, Dmitry Kaprin, Marina Kolomiytseva, Alexander Osminin, Stanislav Khegay, Mamikon Nakhapetov, Tatyana Chernichka, Dinara Clinton, Sergei Voronov, Ekaterina Richternov è altri.

Dapoi u 1975, Virsaladze hè statu membru di a ghjuria di numerosi cuncorsi internaziunali, trà i quali Tchaikovsky, Queen Elizabeth (Bruxelles), Busoni (Bolzano), Geza Anda (Zurich), Viana da Mota (Lisbona), Rubinstein (Tel Aviv), Schumann. (Zwickau), Richter (Mosca) è altri. À a XII Tchaikovsky Competition (2002), Virsaladze rifiutò di firmà u protokollu di u ghjuridicu, in disaccordu cù l'opinione di a maiò.

Esegue cù e più grandi orchestre di u mondu in Europa, USA, Giappone; hà travagliatu cù cunduttori cum'è Rudolf Barshai, Lev Marquis, Kirill Kondrashin, Gennady Rozhdestvensky, Evgeny Svetlanov, Yuri Temirkanov, Riccardo Muti, Kurt Sanderling, Dmitry Kitaenko, Wolfgang Sawallisch, Kurt Masur, Alexander Rudin è altri. Hà fattu in ensembles cù Svyatoslav Richter, Oleg Kagan, Eduard Brunner, Viktor Tretyakov, u Quartet Borodin è altri musicisti eccezziunali. Un partenariatu artisticu particularmente longu è strettu ligami Virsaladze cù Natalia Gutman; u so duet hè unu di l'inseme di camera longa di a Filarmonica di Mosca.

L'arti di Virsaladze hè stata assai apprezzata da Alexander Goldenweiser, Heinrich Neuhaus, Yakov Zak, Maria Grinberg, Svyatoslav Richter. À l'invitu di Richter, u pianista hà participatu à i festivali internaziunali Festività Musicali in Touraine è Serate di dicembre. Virsaladze hè un participant permanente di u festival in Kreuth (dapoi u 1990) è u Festival Internaziunale di Mosca "Dedicazione à Oleg Kagan" (dapoi u 2000). Hà fundatu u Festival Internaziunale di Musica da Camera Telavi (tenutu annu in u 1984-1988, ripresu in u 2010). In settembre di u 2015, sottu a so direzzione artistica, u festival di musica di camera "Eliso Virsaladze Presents" hè stata in Kurgan.

Per parechji anni, i so studienti anu participatu à i cuncerti filarmonici di l'abbonamentu di stagione "Serate cù Eliso Virsaladze" in u BZK. Trà i prugrammi monografichi di l'ultima decada interpretati da i studienti è i studienti graduati di a so classe sò opere di Mozart in trascrizioni per 2 pianoforti (2006), tutte sonate di Beethoven (un ciclu di 4 cuncerti, 2007/2008), tutti studi (2010). è Rapsodie Ungherese di Liszt (2011), Sonate per pianoforte di Prokofiev (2012), etc. Dapoi u 2009, Virsaladze è i studienti di a so classa anu participatu à cuncerti di musica di camera in abbunamentu tenuti à u Cunsirvatori di Mosca (prughjettu da i prufessori Natalia Gutman, Eliso Virsalad è Virsaladze). Kandinsky).

"Insegnendu, aghju assai, è ci hè un interessu puramente egoista in questu. Partendu da u fattu chì i pianisti anu un repertoriu gigante. È qualchì volta insegnu un studiente per amparà un pezzu chì mi piacerebbe ghjucà à mè stessu, ma ùn aghju micca tempu per questu. È cusì risulta chì l'aghju studiatu vuluntà-nilu. Ciò chì? Stai cresce qualcosa. Grazie à a vostra participazione, ciò chì hè inherente à u vostru studiente esce - questu hè assai piacevule. È questu hè micca solu u sviluppu musicale, ma ancu u sviluppu umanu.

I primi gravazioni di Virsaladze sò stati fatti in a cumpagnia Melodiya - opere di Schumann, Chopin, Liszt, una quantità di cuncerti per pianoforte di Mozart. U so CD hè inclusu da l'etichetta BMG in a serie Russian Piano School. U più grande numeru di e so registrazioni in solitaria è in ensemble hè stata liberata da Live Classics, cumprese opere di Mozart, Schubert, Brahms, Prokofiev, Shostakovich, è ancu tutte e sonate per violoncello di Beethoven registrate in un ensemble cù Natalia Gutman: questu hè sempre unu di i duetti. programmi di corona , rigularmente realizatu in tuttu u mondu (cumpresu l'annu passatu - in i migliori saloni di Praga, Roma è Berlinu). Cum'è Gutman, Virsaladze hè rapprisintatu in u mondu da l'agenzia Augstein Artist Management.

U repertoriu di Virsaladze include opere di cumpusitori europei occidentali di i seculi XNUMXth-XNUMXth. (Bach, Mozart, Haydn, Beethoven, Schubert, Schumann, Liszt, Chopin, Brahms), opere di Tchaikovsky, Scriabin, Rachmaninov, Ravel, Prokofiev è Shostakovich. Virsaladze hè prudente nantu à a musica cuntempuranea; Néanmoins, elle a participé à l'exécution du Quintette pour piano de Schnittke, du Trio pour piano de Mansuryan, de la Sonate pour violoncelle de Taktakishvili et d'autres œuvres de compositeurs de notre temps. "In a vita, succede chì aghju ghjucatu a musica di certi cumpusitori più cà d'altri", dice ella. - In l'ultimi anni, a mo vita di cuncertu è d'insignamentu hè stata cusì occupata chì spessu ùn pudete micca cuncentrazione annantu à un cumpusitore per un bellu pezzu. Aghju ghjucatu cù entusiasmu quasi tutti l'autori di u XNUMX è a prima mità di u XNUMX seculu. Pensu chì i cumpusitori chì cumpunenu à quellu tempu avianu praticamente esauritu e pussibulità di u pianoforte cum'è strumentu musicale. Inoltre, eranu tutti artisti insuperati in u so modu.

Artista di u Populu di a SSR Georgiana (1971). Artisti di u populu di l'URSS (1989). Laureate di u Premiu Statale di a SSR Georgianu chjamatu Shota Rustaveli (1983), Premiu Statale di a Federazione Russa (2000). Cavalier di l'Ordine di u Meritu per a Patria, IV gradu (2007).

"Hè pussibule di desiderà un Schumann megliu dopu à u Schumann ghjucatu da Virsaladze oghje? Ùn pensu micca avè intesu un tali Schumann da Neuhaus. Klavierabend d'oghje hè stata una vera rivelazione - Virsaladze hà cuminciatu à ghjucà ancu megliu ... A so tecnica hè perfetta è stupente. Ella mette scale per i pianisti ". (Svyatoslav Richter)

Lascia un Audiolibro