Mikhail Vasilievich Pletnev |
Conduttori

Mikhail Vasilievich Pletnev |

Mikhail Pletnev

Data di nascita
14.04.1957
Una prufessione
direttore d'orchestra, pianista
paese
Russia, URSS

Mikhail Vasilievich Pletnev |

Mikhail Vasilyevich Pletnev attrae l'attenzione di i dui specialisti è di u publicu generale. Hè veramente populari; Ùn saria micca esageratu per dì chì in questu rispettu si trova un pocu à parte in a longa fila di laureati di cuncorsi internaziunali di l'ultimi anni. I spettaculi di u pianista sò quasi sempre venduti è ùn ci hè micca indicazione chì sta situazione pò cambià.

Pletnev hè un artista cumplessu, straordinariu, cù a so propria carattiristica, faccia memorable. Pudete ammirallu o micca, proclamà u capu di l'arti pianisticu mudernu o cumpletamente, "fora di u turchinu", ricusate tuttu ciò chì faci (succece), in ogni casu, a cunniscenza cun ellu ùn lascia micca a ghjente indifferenti. È questu hè ciò chì importa, à a fine.

... Hè natu u 14 d'aprile di u 1957 in Arkhangelsk, in una famiglia di musicisti. Dopu si trasfirìu cù i so genitori in Kazan. A so mamma, pianista di educazione, hà travagliatu in un tempu cum'è accumpagnatrice è maestru. U mo babbu era un suttore di accordioni, hà insignatu in diverse istituzioni educative, è per parechji anni hà servitu cum'è prufessore assistente à u Conservatoriu di Kazan.

Misha Pletnev hà scupertu a so capacità à a musica prima - da l'età di trè anni hà ghjuntu à u pianoforte. Kira Alexandrovna Shashkina, un maestru in a Kazan Special Music School, hà cuminciatu à insignà. Oghje si ricorda di Shashkina solu cù una parolla amable: "Un bon musicista ... Inoltre, Kira Alexandrovna hà incuraghjitu i mo tentativi di cumpusizioni musica, è possu dì solu un grande ringraziu à ella per questu".

À l'età di 13 anni, Misha Pletnev si trasfirìu a Mosca, induve addivintau un studiente di a Scola Centrale di Musica in a classe di EM Timakin. Un prufessore prominente, chì hà apertu a strada di u palcuscenicu per parechji concerti famosi dopu, EM Timakin hà aiutatu Pletnev in parechje manere. "Iè, sì, assai. E quasi in u primu locu - in l'urganizazione di l'apparatu tecnicu di u mutore. Un maestru chì pensa assai è interessante, Evgeny Mikhailovich hè eccellente à fà questu. Pletnev stava in a classa di Timakin per parechji anni, è dopu, quandu era un studiente, si trasfirìu à u prufessore di u Conservatoriu di Mosca, Ya. V. Flyer.

Pletnev ùn hà micca lezioni faciuli cù Flier. È micca solu per via di l'alte richieste di Yakov Vladimirovich. È micca perchè rapprisentanu diverse generazioni in l'arti. Leurs personnalités créatrices, leurs caractères, leurs tempéraments étaient trop dissemblables : un ardent, enthousiaste, malgré son âge, un professeur, et un élève qui lui semblait presque tout à l'opposé, presque un antipode... Mais Flier, comme on dit, n'était pas facile avec Pletnev. Ùn era micca faciule per via di a so natura difficiuli, stubborn, intractable: avia u so puntu di vista propiu è indipendente nantu à quasi tuttu, ùn hà micca lasciatu discussioni, ma, à u cuntrariu, li cercava apertamente - piglianu pocu à a fede senza. evidenza. Testimoni oculari dicenu chì Flier qualchì volta avia da riposu per un bellu pezzu dopu à lezioni cù Pletnev. Una volta, cum'è s'ellu dicia ch'ellu passava tanta energia in una lezione cun ellu cum'è in dui cuncerti solisti... Tuttu chistu, però, ùn hà micca interferitu cù l'affettu prufondu di u maestru è di u studiente. Forse, à u cuntrariu, l'hà rinfurzata. Pletnev era u "cantu di u cignu" di u maestru Flier (sfurtunatamente, ùn hà micca bisognu di campà à u triunfu più forte di u so pupu); u prufessore hà parlatu di ellu cù speranza, ammirazione, cridutu in u so avvene: "Vedete, s'ellu ghjoca à u megliu di e so capacità, avete da sente veramente qualcosa di inusual. Questu ùn succede micca spessu, crede mi - aghju abbastanza sperienza ... " (Gornostaeva V. Disputes attornu à u nomu // cultura suviètica. 1987. 10 di marzu.).

È un musicista più deve esse mintuatu, listendu quelli à quale Pletnev hè debitu, cù quale hà avutu cuntatti creativi abbastanza longu. Questu hè Lev Nikolaevich Vlasenko, in a so classa, hà graduatu in u cunsirvatoriu in u 1979, è dopu un assistente trainee. Hè interessante di ricurdà chì stu talentu hè in parechji rispetti una cunfigurazione creativa diversa da quella di Pletnev: a so generosità, l'emotività aperta, u largu scopu di realizazione - tuttu questu tradisce in ellu un rappresentante di un altru tipu artisticu. In ogni modu, in l'arti, cum'è in a vita, i opposti spessu cunvergenu, risultanu utili è necessarii à l'altri. Ci hè parechje esempi di questu in a vita pedagogica di ogni ghjornu, è in a pratica di a musica d'inseme, etc., etc.

Mikhail Vasilievich Pletnev |

... In i so anni di scola, Pletnev hà participatu à u Cuncorsu Internaziunale di Musica in Parigi (1973) è hà vintu u Grand Prix. In u 1977, vincìu u primu premiu à u Cuncorsu di Pianu All-Union in Leningrad. È dopu unu di i principali, avvenimenti decisive di a so vita artistica seguitatu - un triunfu d'oru à a sesta cuncorsu Tchaikovsky (1978). Hè quì chì principia u so caminu à l'arti maiò.

Hè nutate chì intrì in u stadiu di cuncertu cum'è un artista quasi cumpletu. Sè di solitu in tali casi unu deve vede cumu un apprendista cresce gradualmente in un maestru, un apprendista in un artista maturu, indipendente, allora cù Pletnev ùn era micca pussibule di osservà questu. U prucessu di maturazione creativa hè stata quì, cum'è cusì, curiled, oculatu da l'occhi indiscreti. L'audienza hà subitu cunnisciutu cun un cuncertista ben stabilitu - calmu è prudente in i so azzioni, perfettamente cuntrullatu di ellu stessu, fermamente sapendu. chì vole dì è as si deve esse fattu. Nunda artistically immature, disarmonious, unsettled, studiente-like raw hè statu vistu in u so ghjocu - ancu s'ellu era solu 20 à quellu tempu cù pocu è sperienza stage, ùn hà praticamenti micca.

Trà i so pari, era notevolmente distintu sia da a seriu, a rigore di l'interpretazione, è da una attitudine estremamente pura, spiritualmente elevata à a musica; l'ultime, forse, hà dispostu à ellu più di tutti ... I so prugrammi di quelli anni includenu a famosa Trenta Seconda Sonata di Beethoven - una tela musicale cumplessa è filosoficamente prufonda. È hè caratteristicu chì era sta cumpusizioni chì hè accadutu à diventà unu di i culminazioni creativi di u ghjovanu artista. L'audienza di a fine di l'anni settanta - principiu di l'anni ottanta hè improbabile d'avè scurdatu di Arietta (a seconda parte di a sonata) interpretata da Pletnev - allora per a prima volta u ghjovanu l'hà colpitu cù a so manera di pronunzia, per esse, in un tonu. , assai pesu è significativu, u testu musicale. In modu, hà cunservatu questu modu finu à questu ghjornu, senza perde u so effettu ipnoticu nantu à l'audienza. (Ci hè un aforismu mezzu scherzante secondu chì tutti l'artisti di cuncertu ponu esse divisi in duie categurie principali; alcuni ponu ghjucà bè a prima parte di a Trenta-duesima Sonata di Beethoven, altri ponu ghjucà a seconda parte di questu. Pletnev tocca i dui parti ugualmente. bè; questu succede veramente raramente.).

In generale, fighjendu in daretu à u debut di Pletnev, ùn si pò mancà di enfatizà chì ancu quandu era ancu bellu ghjovanu, ùn ci era nunda di frivulu, superficiale in u so ghjucatu, nunda di tinsel virtuosu viotu. Cù a so eccellente tecnica pianistica - eleganti è brillanti - ùn hà mai datu alcuna ragione di rimpruverà si per effetti puramente esterni.

Quasi da i primi spettaculi di u pianista, a critica parlava di a so mente chjara è raziunale. Infatti, a riflessione di u pensamentu hè sempre chjaramente presente nantu à ciò chì faci nantu à u teclatu. "Micca a ripida di i movimenti spirituali, ma l'uniformità ricerchi"- questu hè ciò chì determina, secondu V. Chinaev, u tonu generale di l'arti di Pletnev. U criticu aghjusta: "Pletnev esplora veramente u tessulu di sonu - è a faci senza difetti: tuttu hè evidenziatu - à u più chjucu dettagliu - e sfumature di plexus texturizati, a logica di proporzioni tratteggiate, dinamiche, formali emerge in a mente di l'ascultore. U ghjocu di a mente analitica - cunfidendu, sapendu, inconfundibile " (Chinaev V. Calma di clarità // Sov. music. 1985. N ° 11. P. 56.).

Una volta in una entrevista publicata in a stampa, l'interlocutore di Pletnev li disse: "Tu, Mikhail Vasilievich, site cunsideratu un artista di un magazzinu intellettuale. Pisà in questu riguardu i diversi pros è cuns. Curiosamente, chì capisce per intelligenza in l'arti di a musica, in particulare, eseguisce? E cumu si correlate l'intellettuali è l'intuitivi in ​​u vostru travagliu?

"Prima, se vulete, nantu à l'intuizione", hà rispostu. - Mi pare chì l'intuizione cum'è una capacità hè in qualchì locu vicinu à ciò chì intendemu per talentu artisticu è criativu. Grazie à l'intuizione - chjamemu, se ti piace, u rigalu di a provvidenza artistica - una persona pò ottene più in l'arti cà da arrampicà solu nantu à una muntagna di cunniscenze è sperienza speciale. Ci sò parechji esempi per sustene a mo idea. In particulare in musica.

Ma pensu chì a quistione deve esse fatta un pocu sfarente. Perchè or una cosa or altru ? (Ma, sfurtunatamenti, questu hè cumu si avvicinanu di solitu à u prublema chì parlemu.) Perchè micca una intuizione assai sviluppata. aimé bona cunniscenza, bona capiscitura? Perchè micca l'intuizione più a capacità di capisce raziunale u compitu creativu? Ùn ci hè micca megliu cumminazione di questu.

Calchì volta si sente chì a carica di cunniscenza pò, in una certa misura, pisà una persona creativa, sbulicà l'iniziu intuitivu in ellu ... ùn pensu micca cusì. Piuttostu, à u cuntrariu: a cunniscenza è u pensamentu logicu dà a intuizione forza, sharpness. Pigliate à un livellu più altu. Se una persona si sente suttilmente l'arti è à u stessu tempu hà a capacità per l'operazioni analitiche prufonde, andarà più in a creatività di quellu chì si basa solu in l'instintu.

Per via, quelli artisti chì personalmente mi piace in particulare in l'arti musicali è di spettaculu sò solu distinti da una cumminazione armoniosa di l'intuitivu - è u raziunale-logicu, l'inconsciente - è a cuscenza. Tutti sò forti in a so cungettura artistica è l'intellettu.

… Si dice chì quandu u pianista talianu eccezziunale Benedetti-Michelangeli visitava Mosca (era à a mità di l'anni XNUMX), hè statu dumandatu à una di e riunioni cù i musicisti di a capitale - ciò chì, à u so parè, hè particularmente impurtante per un interprete. ? Rispose : cunniscenza musicale-teòrica. Curiosu, ùn hè micca ? E chì significa a cunniscenza teorica per un interprete in u sensu più largu di a parolla? Questu hè l'intelligenza prufessiunale. In ogni casu, u core di questu ... " (Vita musicale. 1986. No 11. P. 8.).

Parlà di l'intellettualismu di Pletnev hè stata per un bellu pezzu, cum'è nutatu. Puderete intesu sia in i circhuli di specialisti è trà l'amatori di musica ordinariu. Cum'è un scrittore famosu hà nutatu una volta, ci sò cunversazioni chì, una volta iniziate, ùn si fermanu micca ... In verità, ùn ci era nunda di rimproveru in queste conversazioni stessi, salvu chì ùn vi scurdate micca: in questu casu, ùn duvemu micca parlà di a "fridezza" primitiva di Pletnev (. s'ellu era solu friddu, emotivamente poviru, ùn averebbe nunda à fà nantu à u palcuscenicu di u cuncertu) è micca di qualchì tipu di "pensà" nantu à ellu, ma di l'attitudine speciale di l'artista. Una tipologia speciale di talentu, un "modu" speciale per percive è spressione a musica.

In quantu à a limitazione emotiva di Pletnev, di quale si parla assai, a quistione hè, vale a pena discutiri di i gusti? Iè, Pletnev hè una natura chjusa. A severità emotiva di u so ghjocu pò alcuni ghjunghje quasi l'ascetismu - ancu quandu ellu interpreta Tchaikovsky, unu di i so autori prediletti. Qualchì manera, dopu à una di e prestazioni di u pianista, una rivista apparsu in a stampa, l'autore di quale hà utilizatu l'espressione: "lyrics indiretti" - era precisu è à u puntu.

Tale, ripetemu, hè a natura artistica di l'artista. È unu pò esse cuntentu solu chì ùn "ghjuca fora", ùn usa micca cosmetichi di scena. In fine, trà quelli chì veramente avè qualcosa à dì, l'isolamentu ùn hè micca cusì raru: in a vita è in scena.

Quandu Pletnev hà fattu u so debut com'è concertista, un postu prominente in i so prugrammi era occupatu da l'opere di JS Bach (Partita in B minor, Suite in A minor), Liszt (Rhapsodies XNUMX è XNUMX, Piano Concerto No. XNUMX), Tchaikovsky ( Variazioni in F major, Concerti per pianoforte), Prokofiev (Settima Sonata). In seguitu, hà interpretatu cù successu una quantità di opere di Schubert, a Terza Sonata di Brahms, i drammi di u ciclu Anni di Errante è a Dodicesima Rapsodia di Liszt, l'Islamey di Balakirev, a Rapsodia di Rachmaninov nantu à un tema di Paganini, a Grand Sonata, E Stagioni di Tchaikov è individuale. .

Hè impussibile di dì e so serate monografiche dedicate à e sonate di Mozart è Beethoven, di u Secondu Concertu per Pianu di Saint-Saëns, di i preludi è fughe di Shostakovich. Dans la saison 1986/1987, le Concerto en ré majeur de Haydn, Suite pour piano de Debussy, Préludes de Rachmaninov, op. 23 è altri pezzi.

Persistentamenti, cù un scopu fermu, Pletnev cerca i so sferi stilistici più vicinu à ellu in u repertoriu mundiale di pianoforte. Si prova in l'arti di diversi autori, epoche, tendenzi. In certi modi, ancu falla, ma in a maiò parte di i casi trova ciò chì hà bisognu. Prima di tuttu, in a musica di u seculu XNUMX (JS Bach, D. Scarlatti), in i classici viennesi (Haydn, Mozart, Beethoven), in certi rigioni creativi di u romanticismu (Liszt, Brahms). E, sicuru, in i scritti di l'autori di e scole russe è sovietiche.

Più discutibile hè Chopin di Pletnev (Secunna è Terza sonata, polonaises, ballads, nocturnes, etc.). Hè quì, in sta musica, chì si principia à sente chì u pianista manca veramente à volte l’immediatezza è l’apertura di i sentimenti ; in più, hè carattaristicu chì in un repertoriu sfarente ùn ci hè mai accadutu di parlà ne. Hè quì, in u mondu di a puetica di Chopin, chì di colpu si nota chì Pletnev ùn hè micca troppu inclinu à l'erupzioni tempestose di u core, chì ellu, in termini muderni, ùn hè micca assai cumunicativu, è chì ci hè sempre una certa distanza trà. ellu è u publicu. Se l'interpreti chì, mentre cunducendu un "parle" musicale cù l'ascultore, parenu esse nantu à "tu" cun ellu; Pletnev sempre è solu nantu à "tu".

È un altru puntu impurtante. Comu sapete, in Chopin, in Schumann, in l'opere di qualchi altri romantichi, u performer hè spessu dumandatu à avè un ghjocu squisitamente capricciusu di l'umore, l'impulsività è l'imprevedibilità di i muvimenti spirituali. flessibilità di nuance psicologica, in corta, tuttu ciò chì succede solu à ghjente di un certu magazzinu pueticu. Eppuru, Pletnev, un musicista è una persona, hà qualcosa di un pocu sfarente... L'improvvisazione romantica ùn hè micca vicinu à ellu - quella libertà spiciale è l'abitudine di u modu di scena, quandu pare chì l'opara spuntanu spontaneamente, quasi spontaneamente sottu à i diti di l'esecutore di cuncertu.

A propositu, unu di i musicologi assai rispettati, dopu avè visitatu una volta u spettaculu di un pianista, hà spressu l'opinione chì a musica di Pletnev "hè nata avà, questu minutu". (Tsareva E. Crià un ritrattu di u mondu // Sov. music. 1985. No. 11. P. 55.). Ùn hè micca? Ùn saria più precisu di dì chì hè l'inversu ? In ogni casu, hè assai più cumuni di sente chì tuttu (o quasi tuttu) in u travagliu di Pletnev hè pensatu cù cura, urganizatu è custruitu in anticipu. È dopu, cù a so precisione inherente è a cunsistenza, hè incarnatu "in u materiale". Incarnatu cù precisione di sniper, cù quasi centu per centu colpi nantu à u mira. Questu hè u metudu artisticu. Questu hè u stilu, è u stilu, sapete, hè una persona.

Hè sintomaticu chì Pletnev l'esecutore hè qualchì volta paragunatu cù Karpov u ghjucatore di scacchi: trovanu qualcosa in cumunu in a natura è a metodulugia di e so attività, in approcci per risolve i travaglii creativi chì affrontanu, ancu in a "stampa" puramente esterna di ciò chì. creanu - unu daretu à u pianoforte di u teclatu, altri à u scacchi. E interpretazioni di Pletnev sò paragunate cù e custruzzioni classica chjara, armoniosa è simmetrica di Karpov; l'ultimi, à u turnu, sò paragunati à e custruzzioni di u sonu di Pletnev, impeccable in quantu à a logica di u pensamentu è a tecnica d'esekzione. Per tutta a cunvinziunalità di tali analogie, per tutta a so subjectività, portanu chjaramente qualcosa chì attrae l'attenzione ...

Hè vale a pena aghjunghje à ciò chì hè statu dettu chì u stilu artisticu di Pletnev hè generalmente tipicu di l'arti musicali è di spettaculu di u nostru tempu. In particulare, quella incarnazione di u palcuscenicu anti-improvisazione, chì hè stata appena signalata. Qualcosa simile pò esse osservatu in a pratica di l'artisti più prominenti di l'oghje. In questu, cum'è in parechje altre cose, Pletnev hè assai mudernu. Forse hè per quessa chì ci hè un dibattitu cusì caldu intornu à u so arte.

... Di solitu dà l'impressione di una persona chì hè completamente sicura di sè stessu - sia in scena sia in a vita di ogni ghjornu, in cumunicazione cù l'altri. Qualchidunu piace, altri ùn piace micca veramente ... In a listessa conversazione cun ellu, frammenti di quale sò stati citati sopra, stu tema hè statu indirettu toccu:

– Di sicuru, sapete, Mikhail Vasilyevich, chì ci sò artisti chì tendenu à sopravvalutà in un gradu o un altru. Altri, à u cuntrariu, soffrenu di una sottovalutazione di u so propiu "I". Puderia cummentà stu fattu, è saria bè da questu angulu: l'autoestima interna di l'artista è u so benessiri criativu. Esattamente criativu...

– À u mo parè, tuttu dipende di quale tappa di u travagliu hè u musicista. In quale stadiu. Imaginate chì un certu interprete apre un pezzu o un prugramma di cuncertu chì hè novu per ellu. Dunque, hè una cosa di dubbità à u principiu di u travagliu o ancu à mezu à questu, quandu site unu di più cù a musica è sè stessu. È un altru - in scena...

Mentre chì l'artista hè in a solitude creativa, mentre ch'ellu hè sempre in u prucessu di travagliu, hè abbastanza naturali per ellu di sfidà ellu stessu, per sottovalutà ciò chì hà fattu. Tuttu chistu hè solu per u bonu. Ma quandu vi truvate in publicu, a situazione cambia, è fundamentalmente. Quì, ogni tipu di riflessione, a sottovalutazione di sè stessu hè piena di prublemi serii. Calchì volta irreparabile.

Ci sò musicisti chì si tormentanu constantemente cù pinsamenti ch'elli ùn puderanu micca fà qualcosa, sbatteranu in qualcosa, fallaranu in qualchì locu; etc. È in generale, dicenu, chì deve fà nantu à u palcuscenicu quandu ci hè, per dì, Benedetti Michelangeli in u mondu ... Hè megliu ùn cumparisce micca nantu à u palcuscenicu cù tali mentalità. Se l'ascoltatore in a sala ùn si senti micca cunfidendu in l'artista, perde involuntariamente u rispettu per ellu. Cusì (questu hè u peghju di tutti) è à u so artu. Ùn ci hè micca cunvinzione interna - ùn ci hè micca persuasività. L'interprete esita, l'interprete esita, è u publicu dubita ancu.

In generale, aghju riassume cusì: dubbitu, sottovalutazione di i vostri sforzi in u prucessu di i travaglii - è forsi più fiducia in sè stessu nantu à u palcuscenicu.

– A fiducia in sè stessu, dici… Hè bonu s’è stu trattu hè inherente à una persona in principiu. S'ella hè in a so natura. È s'ellu ùn?

"Allora ùn sò micca. Ma cunnoscu fermamente qualcosa d'altru: tuttu u travagliu prelimiunale nantu à u prugramma chì avete preparatu per a visualizazione publica deve esse fattu cù a massima minuzia. A cuscenza di u performer, cum'è dicenu, deve esse assolutamente pura. Dopu vene a fiducia. Almenu hè cusì per mè (Vita musicale. 1986. No 11. P. 9.).

... In u ghjocu di Pletnev, l'attenzione hè sempre attirata à a righjoni di a finitura esterna. I gioielli perseguite di dettagli, a correttezza impeccabile di e linee, a chiarezza di i contorni di u sonu, è l'allinamentu strettu di proporzioni sò colpi. In verità, Pletnev ùn saria micca Pletnev s'ellu ùn era micca per questa cumpleta assoluta in tuttu ciò chì hè u travagliu di e so mani - se micca per questa capacità tecnica captivante. "In l'arti, una forma graziosa hè una grande cosa, soprattuttu induve l'ispirazione ùn sguassate micca in l'onda di tempesta ..." (Da l'interpretazione musicale. - M., 1954. P. 29.)- una volta hà scrittu VG Belinsky. Hà avutu in mente l'attore cuntimpuraniu VA Karatygin, ma hà spressu a lege universale, chì hè ligata micca solu à u teatru di dramma, ma ancu à u stadiu di cuncertu. È nimu altru chè Pletnev hè una magnifica cunferma di sta lege. Pò esse più o menu appassiunatu di u prucessu di fà a musica, pò fà più o menu successu - l'unicu ciò chì ùn pò micca esse solu hè sloppy ...

"Ci sò cuncerti", cuntinua Mikhail Vasilievich, in u so ghjocu si sente qualchì volta una certa approssimazione, sketchiness. Avà, fighjate, densamente "sbaglianu" un locu tecnicamente difficiule cù u pedale, poi sbuchjanu artisticamente e so mani, rotulanu l'ochji à u tettu, sviendu l'attenzione di l'ascultore da a cosa principale, da u teclatu ... Personalmente, questu hè straneru à mè. Ripitemu: I prucede da a premessa chì in un travagliu realizatu in publicu, tuttu deve esse purtatu à a piena cumpleta prufessiunale, a sharpness è a perfezione tecnica in u cursu di i travaglii. In a vita, in a vita di ogni ghjornu, rispettemu solu e persone oneste, nò ? - è ùn rispettemu micca quelli chì ci svianu. Hè u listessu nantu à a scena ".

À l'anni, Pletnev hè più è più strettu cun ellu stessu. I criterii da quale ellu hè guidatu in u so travagliu sò diventati più rigidi. I termini di l'apprendimentu di novi travaglii diventanu più longu.

"Vedete, quandu era sempre un studiente è cuminciava à ghjucà, i mo bisogni per ghjucà ùn sò micca basati solu nantu à i mo gusti, opinioni, approcci prufessiunali, ma ancu nantu à ciò chì aghju intesu da i mo prufessori. À un certu puntu, aghju vistu à traversu u prisma di a so percepzione, aghju ghjudicatu nantu à e so struzzioni, valutazioni è desideri. È era completamente naturali. Succede à tutti quand'elli studianu. Avà eiu stessu, da u principiu à a fine, determina a mo attitudine à ciò chì hè statu fattu. Hè più interessante, ma ancu più difficiule, più rispunsevuli ".

* * *

Mikhail Vasilievich Pletnev |

Oggi Pletnev avanza in modu stabile, coerente. Questu hè notu per ogni observatore senza preghjudiziu, quellu chì sà cumu vede. È voli vede, sicuru. À u listessu tempu, saria sbagliatu di pensà, sicuru, chì a so strada hè sempre ligna è dritta, libera da ogni zigzag internu.

"Ùn possu micca dì in ogni modu chì sò avà ghjuntu à qualcosa incrollabile, finale, fermamente stabilitu. Ùn possu dì : prima, dicenu, aghju fattu tali sbagli, ma avà sò tuttu, capiscu è ùn ripeteraghju più i sbagli. Di sicuru, certi misconceptions è miscalculations di u passatu diventanu più evidenti per mè annantu à l'anni. Tuttavia, sò luntanu da pensà chì oghje ùn cascu micca in altre illusioni chì si feranu più tardi.

Forse hè l'imprevedibilità di u sviluppu di Pletnev cum'è artista - quelli sorprese è sorprese, difficultà è cuntradizioni, quelli guadagni è perdite chì questu sviluppu implica - è provoca un interessu crescente in u so arte. Un interessu chì hà dimustratu a so forza è a stabilità in u nostru paese è à l'esteru.

Di sicuru, micca tutti ama Pletnev ugualmente. Ùn ci hè nunda di più naturali è capiscenu. L'eccezziunale scrittore in prosa sovietica Y. Trifonov hà dettu una volta: "In my opinion, un scrittore ùn pò micca è ùn deve esse piace à tutti" (Trifonov Yu. Cumu a nostra parolla risponderà ... - M., 1985. S. 286.). Musicista ancu. Ma praticamenti tutti rispettu Mikhail Vasilyevich, senza escludiri la maggiuranza assuluta di i so culleghi nantu à u palcuscenicu. Ùn ci hè prubabilmente micca un indicatore più affidabile è veru, se parlemu di u veru, è micca di i meriti imaginarii di l'esecutore.

U rispettu chì Pletnev gode hè assai facilitatu da i so dischi gramophone. In modu, hè unu di quelli musicisti chì ùn solu ùn perde micca in i registrazioni, ma qualchì volta ancu vince. Un'eccellente cunferma di questu hè i dischi chì rapprisentanu l'interpretazione da u pianista di parechje sonate di Mozart ("Melody", 1985), a sonata in si minore, "Mephisto-Waltz" è altre pezzi di Liszt ("Melody", 1986), u Primu cuncertu per pianoforte è "Rapsodia nantu à un tema Paganini" di Rachmaninov ("Melody", 1987). "Le stagioni" di Tchaikovsky ("Melody", 1988). Questa lista puderia esse cuntinuata se vulete ...

In più di u principale in a so vita - ghjucà u pianoforte, Pletnev cumpone ancu, cunduce, insegna, è hè impegnatu in altre opere; In una parolla, piglia assai. Avà, però, hè sempre più pensendu à u fattu chì hè impussibile di travaglià constantemente solu per a "cunniscenza". Chì ci vole à rallentà di tantu in tantu, guardà intornu, percepisce, assimilà…

"Avemu bisognu di qualchì risparmiu internu. Solu quandu sò, ci hè un desideriu di scuntrà cù l'ascultori, di sparte ciò chì avete. Per un musicista performer, cum'è un cumpusitore, scrittore, pittore, questu hè estremamente impurtante - u desideriu di sparte ... Per dì à e persone ciò chì sapete è sente, per trasmette a vostra eccitazione creativa, a vostra admirazione per a musica, a vostra capiscitura. Se ùn ci hè micca un tali desideriu, ùn site micca un artista. È u vostru arte ùn hè micca arte. Aghju nutatu più d'una volta, quandu si scontra cù grandi musicisti, chì hè per quessa ch'elli vanu nantu à u palcuscenicu, chì anu bisognu di fà i so cuncetti creativi publichi, di parlà di a so attitudine à questu o quellu travagliu, l'autore. Sò cunvinta chì questu hè l'unicu modu per trattà a vostra attività ".

G. Tsypin, 1990


Mikhail Vasilievich Pletnev |

In u 1980, Pletnev hà fattu u so debutu cum'è direttore d'orchestra. Dà e forze principali di l'attività pianistica, spessu apparsu à a cunsola di l'orchestre principali di u nostru paese. Ma l'ascesa di a so carriera di direttore hè vinutu in l'anni 90, quandu Mikhail Pletnev fundò l'Orchestra Naziunale Russa (1990). Sottu a so dirigenza, l'orchestra, riunita trà i migliori musicisti è persone simili, hà guadagnatu rapidamente una reputazione cum'è una di e migliori orchestre in u mondu.

L'attività di guida di Mikhail Pletnev hè ricca è variata. In l'ultimi stagioni, u Maestru è u RNO anu prisentatu una serie di prugrammi monografici dedicati à JS Bach, Schubert, Schumann, Mendelssohn, Brahms, Liszt, Wagner, Mahler, Tchaikovsky, Rimsky-Korsakov, Scriabin, Prokofiev, Shostakovich, Stravinsky... L'attenzione crescente à u direttore d'orchestra si focalizeghja nantu à u generu di l'opera: in uttrovi 2007, Mikhail Pletnev hà fattu u so esordiu cum'è direttore d'opera à u Teatru Bolshoi cù l'opera di Tchaikovsky The Queen of Spades. In l'anni successivi, u direttore hà realizatu concerti di l'Aleko di Rachmaninov è Francesca da Rimini, Carmen di Bizet (PI Tchaikovsky Concert Hall), è a Notte di Maiu di Rimsky-Korsakov (Museu di l'Arkhangelskoye Estate).

In più di una fruttuosa cullaburazione cù l'Orchestra Naziunale Russa, Mikhail Pletnev agisce cum'è direttore ospite cù gruppi musicali di punta cum'è Mahler Chamber Orchestra, Concertgebouw Orchestra, Philharmonia Orchestra, London Symphony Orchestra, Birmingham Symphony Orchestra, Los Angeles Philharmonic Orchestra, Tokyo Philharmonic …

In u 2006, Mikhail Pletnev hà criatu a Fundazione Mikhail Pletnev per u Supportu di a Cultura Naziunale, una urganizazione chì u so scopu, inseme à furnisce u principale idea di Pletnev, l'Orchestra Naziunale Russa, hè di urganizà è sustene prughjetti culturali di u più altu livellu, cum'è u Volga. Tours, un cuncertu commemorativu in memoria di e vittime di e terribili tragedie in Beslan, u prugramma musicale è educativu "Magic of Music", cuncepitu specificamente per i studienti di orfanatrofi è internati per i zitelli cù disabilità fisiche è mentali, un prugramma di abbonamentu in u Concert Hall "Orchestrion", induve i cuncerti sò tenuti inseme cù u MGAF, cumprese per i citadini socialmente senza prutezzione, una vasta attività discografica è u Big RNO Festival.

Un locu assai significativu in l'attività creativa di M. Pletnev hè occupatu da a cumpusizioni. Trà i so opere sò Triptych for Symphony Orchestra, Fantasy for Violin and Orchestra, Capriccio for Piano and Orchestra, arrangiamenti per pianoforte di suite da a musica di i balletti U Cascinanoci è A Bella Addormentata di Tchaikovsky, estratti di a musica di u ballet Anna Karenina di Tchaikovsky. Shchedrin, Viola Concerto, arrangement for clarinet of Beethoven's Violin Concerto.

L'attività di Mikhail Pletnev hè constantemente marcata da alti premii - hè un laureatu di premii statali è internaziunali, cumpresi i premi Grammy è Triumph. Solu in u 2007, u musicista hè stata premiata u Premiu di u presidente di a Federazione Russa, l'Ordine di u Meritu di a Patria, u III gradu, l'Ordine di Daniel di Mosca, cuncessu da a so Santità Patriarca Alexy II di Mosca è All Russia.

Lascia un Audiolibro