Musica di teatru |
Termini di musica

Musica di teatru |

categurie di dizziunariu
termini è cuncetti, generi musicali

musica di teatru - musica per spettaculi in drammi. teatru, in sintesi cù altri tipi di art-va chì participanu à u palcuscenicu. incarnazione di dramma. A musica pò esse furnita da u drammaturgu, è tandu hè, in regula, mutivata da a trama è ùn va più di i generi di ogni ghjornu (signali, fanfare, canti, marche, balli). Muse. episodii introduttu in u spettaculu à a dumanda di u direttore è u cumpusitore sò generalmente un caratteru più generalizatu è ùn pò micca avè una motivazione diretta di trama. T. m. hè un dramaturgu attivu. un fattore di grande significatu semanticu è formativu; ella hè capaci di creà una atmosfera emutivu, enfatizà DOS. l'idea di u ghjocu (per esempiu, a Sinfonia Vittoriosa di Beethoven in a musica per u dramma Egmont di Goethe, a musica di Requiem di Mozart in Mozart è Salieri di Pushkin), specifica u tempu è u locu di l'azzione, caratterizeghja u caratteru, influenza. u tempu è u ritmu di a performance, mette in risaltu u principale. culminazione, per dà unità à u spettaculu cù l'aiutu di l'intonazione. sviluppu è keynotes. Sicondu a funzione di drammaturgu, a musica pò esse in armunia cù ciò chì succede nantu à u palcuscenicu (sfondu musicale cunsunanti) o cuntrastu cù questu. Distinguisce a musica, fora di u scopu di u palcuscenicu. azioni (overture, intermissions, headpieces), è intrastage. A musica pò esse scritta apposta per u spettaculu o cumposta di frammenti di cumpunimenti digià cunnisciuti. A scala di i numeri hè diversu - da frammenti à parechji. cicli o otd. cumplessi di sonu (accussì-chjamati accenti) à grandi sinfonii. episodii. T. m. entra in una relazione cumplessa cù a drammaturgia di u dramma è a direzzione : u cumpusitore deve cunfurmà e so intenzioni cù u generu di u dramma, u stilu di u drammaturgu, l'epica in cui l'azzione si svolge è l'intenzione di u direttore.

A storia di t. m. torna à i più antichi tippi di teatru, ereditati da e religioni. azzioni rituali di u so sinteticu. caratteru. In u livante anticu è anticu. dramma unita parola, musica, ballu à parità. In altre grecu. tragedia chì nasce da u ditirambu, muse. a basa era u coru. cantu à l'unison accumpagnatu da strumenti : entrerà. canzona di u coru (parod), centru. canti (stasima), cuncludi. coru (eksod), cori chì accompagnanu i balli (emmeley), lirica. dialogu-lagnanza di l'attore è u coru (kommos). Classic in India. u teatru era precedutu da u dramma musicale. tippi di teatru di letti. spettaculi: lila (drama musica-danza), katakali (pantomima), yakshagana (cumbinazione di ballu, dialogu, recitazione, cantu), etc. Più tardi ind. u teatru hà tenutu musica è ballu. natura. In a storia di u teatru di a balena, u rolu principali appartene ancu à i muse teatrali misti. rapprisentazione; una sintesi di musica è dramma hè realizata in una manera peculiar in unu di i teatri principali. Generi di u Medievu - zaju. In zaju, l'azzione hè stata cuncentrata intornu à un caratteru, chì hà realizatu parechji caratteri in ogni attu. arie à melodie speciali canonizzate per una situazione data. Arias di stu tipu sò mumenti di generalizazione, cuncentrazione di emozioni. tensione. In Giappone, da i vechji tipi di teatru. ripresentazioni spicca soprattuttu bugaku (VIII seculu) - predv. spettaculi cù a musica gagaku (vede a musica giapponese). Un rolu impurtante hè ancu ghjucatu da a musica in i teatri noh (da u 14u à u 15u seculu), joruri (da u 16u seculu), è kabuki (da u 17u seculu). Nisun dramma hè custruitu nantu à una basa declamatoria-melodiosa cù una pronunzia di u testu in una voce specifica. timbru. U coru cummenta l'azzione, conduce un dialogu, narra, accumpagna u ballu. L'intruduzioni sò canti di vagabondi (miyuki), à a culminazione un ballu per a cuntemplazione (yugen) hè realizatu. In joruri - anticu Japanese. teatru di pupi - u cantanti-narratore accumpagna a pantomima cun un cantu, in u spiritu di nar. storia epica da narrazione à l'accumpagnamentu di shamisen. In u teatru kabuki, u testu hè ancu cantatu, è u spettaculu hè accumpagnatu da una orchestra nar. arnesi. A musica direttamente ligata à l'attore hè chjamata "degatari" in kabuki è hè realizatu in scena; L'effetti sonori (genza ongaku) ​​raffiguranu simbolicamente i soni è i fenomeni di a natura (i battiti di bacche trasmettenu u sonu di a pioggia o l'acqua, un certu colpu indica chì hà nevicatu, un colpu nantu à tavule speciale significa l'apparizione di a luna, etc.), è i musicisti - interpreti sò posti daretu à una schernu di bastoni di bambù. À u principiu è à a fine di u ghjocu, un grande tamburinu (musica cerimoniale) sona, quandu a cortina hè alzata è calata, u tavulinu "ki" hè ghjucatu, a musica speciale hè ghjucata à u mumentu di "seriage" - u paisaghju. hè alzatu nantu à u palcuscenicu. A musica ghjoca un rolu impurtante in kabuki. accumpagnamentu di pantomima (dammari) è ballu.

In u Medievu. Zap. Europa, induve hè u teatru. l'eredità di l'antichità fù cunsignata à l'obliu, prof. dramma sviluppatu. arr. in cunfurmità cù u prucessu di a chjesa. In i seculi IX-XIII. in e chjese cattoliche, u cleru ghjucava davanti à l'altare lat. drammi liturgichi; in i seculi XIV-XV. liturgica u dramma hà sviluppatu in un misteru cù dialoghi parlati, realizatu fora di u tempiu à u naziunale. lingue. In un ambiente seculare, a musica sonava durante l'avventu. festività, prucessiò in maschera, nar. ripresentazioni. Da prof. musica per u Medievu secular. I spettaculi anu cunservatu "U ghjocu di Robin è Marion" d'Adam de la Halle, in quale si alternanu picculi numeri di canzone (virele, ballate, rondò), wok. dialoghi, balli cù instr. scorta.

In u Rinascimentu, l'Europa Occidentale. l'arti vultò à e tradizioni di l'antichità. teatru; A tragedia, a cumedia, a pastura fioru in terra nova. Di solitu sò stati messi in scena cù muse magnifiche. interludi allegorici. è mitologicu. cuntenutu, custituitu di wok. numeri in stile madrigale è balli (Pietra di Chintio "Orbecchi" cù musica di A. della Viola, 1541; "Trojanki" di Dolce cù musica di C. Merulo, 1566; "Oedipus" di Giustiniani cù musica di A. Gabrieli, 1585 ; "Aminta" di Tasso cù musica di C. Monteverdi, 1628). Duranti stu pirìudu, a musica (recitatives, arias, balli) sonava spessu durante l'avventu. mascarade, prucessione festive (per esempiu, in talianu Canti, Trionfi). In u 16u seculu basatu nantu à i poligoni. stile madrigale nasce una sintetica speciale. genre - commedia madrigalista.

L'inglese divintò una di e tappe più impurtanti in a storia di T. m. teatru XVIu seculu Grazie à W. Shakespeare è i so cuntempurani - i dramaturgi F. Beaumont è J. Fletcher - in inglese. u teatru di l'era elisabettiana hà sviluppatu tradizioni stabile di u cusì chjamatu. musica incidentale - picculi muse plug-in. numeri, organicamente incluse in u dramma. I drammi di Shakespeare sò pieni di rimarche di l'autore chì prescrivonu l'interpretazione di canti, ballate, balli, prucessiò, fanfare di salutu, signali di battaglia, etc. Parechje musica è episodii di e so tragedie facenu a dramaturgia più impurtante. funzione (canti di Ofelia è Desdemona, marche funebre in Hamlet, Coriolanu, Enricu VI, balli à u ballu di Capuleti in Romeo è Giulietta). I pruduzzioni di stu tempu sò carattarizati da una quantità di spettaculi musicali. effetti, cumpresi una scelta spiciali di strumenti sicondu u palcuscenicu. Situazioni: in i prulogi è l'epilogi, i fanfare sonavanu quandu e persone d'altu rangu escevanu, quandu anghjuli, fantasmi è altri esseri soprannaturali apparsu. forze - trombe, in sceni di battaglie - un tamburinu, in sceni pastori - un oboe, in sceni d'amore - flauti, in sceni di caccia - un cornu, in cortesi funebri - trombone, lirica. i canti eranu accumpagnati da un lute. In u "Globe" t-re, in più di a musica furnita da l'autore, ci sò intruduzioni, intermissions, spessu u testu era pronunzianu nantu à u fondu di musica (melodrama). A musica ghjucata in i spettaculi di Shakespeare durante a vita di l'autore ùn hè micca stata cunservata; cunnisciutu solu à i saggi inglesi. autori di l'epica di a Restaurazione (seconda mità di u II seculu). À questu tempu, l'eroicu dominava u teatru. dramma è maschera. Prestazioni in u generu eroicu. i drammi eranu pieni di musica; u testu verbale in realtà hà tenutu solu e muse inseme. materiale. A mascara chì hè urigginata in Inghilterra in cun. In u XVIImu seculu, durante a Riforma, si trasfirìu in u teatru publicu, mantenendu un caratteru di divertissement spettaculare. In u 16u seculu in u spiritu di a mascara, parechji sò stati rifatti. I drammi di Shakespeare ("A Tempesta" cù musica di J. Banister e M. Locke, "The Fairy Queen" basatu in "A Midsummer Night's Dream" è "The Tempest" cù musica di G. Purcell). Un fenomenu eccezziunale in inglese. T. m. di stu tempu hè u travagliu di G. Purcell. A maiò parte di e so opere appartenenu à u campu di T. m., però, parechji di elli, per via di l'indipendenza di e muse. a drammaturgia è a più alta qualità di a musica s'avvicinanu à l'opera (A prufessa, a regina di a fata, a tempesta è altre opere sò chjamate semi-opera). In seguitu in a terra inglese formate un novu sinteticu. genre - opera di ballata. I so creatori J. Gay è J. Pepusch a construit la dramaturgie de leur « Opéra des mendiants » (17) sur l'alternance de scènes de conversation avec des chansons à Nar. u spiritu. À l'inglese. U dramma hè ancu disegnatu da G. F.

In Spagna, u stadiu iniziale di u sviluppu di nat. U dramma classicu hè assuciatu à i generi di rappresentationes (spettacoli sacri), è ancu di eclogues (idilliu di pastore) è di farsa - misti di teatru è muse. prod. cù l'interpretazione di canti, recitazioni di puesia, balli, e tradizioni di i quali anu cuntinuatu in i zarzuelas. L'attività di u più grande artista spagnolu sò cunnessi cù u travagliu in questi generi. poeta e comp. X. del Encina (1468-1529). In u 2u pianu. XVI-XVII seculi in i drammi di Lope de Vega è di P. Calderon, si facianu cori è divertissements di ballet.

In Francia, recitativi, cori, instr. episodi à e tragedie classiciste di J. Racine è P. Corneille sò stati scritti da M. Charpentier, JB Moreau è altri. U travagliu cumuna di JB Molière è JB Lully, chì creanu un genre mixte - comedy-ballet ("Matrimoniu involuntarily", "Princess of Elis", "Mr. de Pursonyak", "Georges Dandin", etc.). I dialoghi di cunversazione si alternanu quì cù recitativi, arie, balli. exits (entrées) in a tradizione di i Francesi. avv. ballet (ballet de cour) 1er pianu. 17u seculu

In u 18u seculu in Francia, u primu pruduttu apparsu. in u genre di melodrama - lyric. u palcuscenicu "Pygmalion" di Rousseau, fattu in u 1770 cù musica di O. Coignet ; seguita da i melodrammi Ariadne auf Naxos (1774) e Pygmalion (1779) di Venda, Sofonisba di Nefe (1782), Semiramide di Mozart (1778; non conservato), Orpheus di Fomin (1791), Sordo e mendicante (1802). ) è U misteru (1807) di Holcroft.

Finu à u 2u pianu. Musica di u 18u seculu per u teatru. spettaculi spessu avianu solu a cunnessione più generale cù u cuntenutu di u dramma è puderia esse trasferitu liberamente da una performance à l'altru. U cumpusitore è u teoricu tedescu I. Scheibe in "Critischer Musicus" (1737-40), è dopu G. Lessing in "Hamburg Dramaturgy" (1767-69) presentanu novi esigenze per u palcuscenicu. musica. "A sinfonia iniziale deve esse assuciata cù u ghjocu in generale, intermissioni cù a fine di l'azzione precedente è u principiu di l'azzione dopu ..., a sinfonia finale cù u finale di u ghjocu ... Hè necessariu di mantene in mente u caratteru di u prutagunista è l'idea principale di u ghjocu è esse guidatu da elli quandu cumpone a musica "(I. Sheibe). "Siccomu l'orchestra in Our plays in qualchì modu rimpiazza l'anticu coru, i cunnoscitori anu longu spressu u desideriu chì a natura di a musica ... esse più coherente cù u cuntenutu di i pezzi, ogni ghjocu necessita un accumpagnamentu musicale speciale per ellu stessu" (G . Lessing). T. m. prestu apparsu in u spiritu di novi esigenze, cumpresu quellu chì appartene à i classici viennesi - WA ​​Mozart (per u dramma "Tamos, King of Egypt" di Gebler, 1779) è J. Haydn (per u dramma "Alfred, o u King -patriot" Bicknell, 1796); In ogni casu, a musica di L. Beethoven à l'Egmont di Goethe (1810) hà avutu a maiò influenza nantu à u futuru distinu di u teatru, chì hè un tipu di teatru chì generalmente trasmette u cuntenutu di i mumenti chjave di u dramma. L'impurtanza di sinfonii à grande scala, cumpletu in forma hè aumentatu. episodii (ouverture, intermissions, finale), chì ponu esse separati da a performance è eseguite à a fine. stage (musica per "Egmont" include ancu "Songs of Clerchen" di Goethe, melodrammi "Death of Clerchen", "Egmont's Dream").

T. m. 19u seculu. sviluppatu in a direzzione delineata da Beethoven, ma in e cundizioni di l'estetica di u romanticismu. Trà i prudutti 1u pianu. Musiche di l'Ottocento di F. Schubert à "Rosamund" di G. von Chezy (19), di C. Weber à "Turandot" di Gozzi tradottu da F. Schiller (1823) è "Preziosa" di Wolff (1809), di F. Mendelssohn à "Ruy Blas" di Hugo, "A Midsummer Night's Dream" di Shakespeare (1821), "Oedipus in Colon" è "Atalia" di Racine (1843), R. Schumann à "Manfred" Byron (1845-1848) . Un rolu speciale hè attribuitu à a musica in Faust di Goethe. L'autore prescrive un gran numaru di woks. è instr. stanze - cori, canti, balli, marche, musica per a scena in a cattedrale è Walpurgis Night, militare. musica per a scena di battaglia. A maiò parte di i mezi. l'opere di musica, l'idea di quale hè assuciatu cù u Faust di Goethe, appartene à G. Berlioz ("Ottu sceni da? Faust", 51, dopu cunvertitu in l'oratoriu "A cundanna di Faust"). Esempi vivi di genre-domestica nat. T. m. 1829u seculu. – « Peer Gynt » di Grieg (à u dramma di G. Ibsen, 19-1874) è « Arlesian » di Bizet (à u dramma di A. Daudet, 75).

À u turnu di i seculi XIX-XX. in l'avvicinamentu di T. m. sò state delineate novi tendenze. Direttori eccezziunali di stu tempu (KS Stanislavsky, VE Meyerhold, G. Craig, O. Falkenberg, etc.) abbandunonu a musica di cunc. tipu, dumandava culori di sonu spiciali, strumentazione pocu cunvinziunali, inclusione organica di muse. episodi di dramma. U teatru di u direttore di stu tempu hà purtatu à a vita un novu tipu di teatru. cumpusituri, piglià in contu micca solu i specifichi di u dramma, ma dinù i funziunalità di sta pruduzzione. In u XXu seculu 19 tendenzi interagiscenu, avvicinandu a musica più vicinu à u dramma; u primu di elli hè carattarizatu da u rinfurzamentu di u rolu di a musica in u dramma. spettaculu (esperimenti di K. Orff, B. Brecht, numerosi autori di musicali), u sicondu hè cunnessu cù a teatralizazione di i musi. genres (cantata scenica di Orff, Le Nozze di Stravinskij, oratori teatrali di A. Honegger, etc.). A ricerca di novi forme di cumminzioni di musica è dramma spessu porta à a creazione di sintesi speciale. generi teatrali è musicali ("A Storia di un suldatu" di Stravinskij hè "una fiaba da leghje, ghjucà è ballata", u so "Oedipus Rex" hè un opera-oratorio cù un lettore, "Clever Girl" di Orff hè un opera cù grandi sceni di cunversazione), è ancu à a rinascita di vechji forme di sintesi. teatru : anticu. tragédie (« Antigone » et « Œdipe » d'Orff avec une tentative de rétablir scientifiquement la manière de prononcer le texte dans le théâtre grec ancien), comédie madrigale (« Conte » de Stravinsky, en partie « Catulli Carmina » d'Orff), seculu. misteri ("A Resurrezzione di Cristu" di Orff, "Giuvanna d'Arcu à u palu" di Honegger), liturgichi. drammi (parabole "The Cave Action", "The Prodigal Son", in parte "The Carlew River" di Britten). U generu di u melodrama cuntinueghja à sviluppà, cumminendu ballet, pantomima, cantu corale è solista, melodeclamazione (Salamena di Emmanuel, A nascita di u mondu di Roussel, Amphion è Semiramide di Onegger, Persefone di Stravinsky).

Parechji musicisti prominenti di u XXu seculu travaglianu intensamente in u generu di T. m .: in Francia, sò travaglii cumuni. i membri di i "Sei" (u sketch "I Newlyweds di a Torre Eiffel", 20, secondu l'autore di u testu J. Cocteau - "una cumminazione di antica tragedia è cuncerti muderni revue, coru è numeri di sala di musica"), altri spettaculi cullettivi (per esempiu, « A Regina Margot » Bourdet cù musica di J. Ibert, D. Millau, D. Lazarus, J. Auric, A. Roussel) è teatru. prod. Honegger (musica per "Dance of Death" di C. Laronde, drammi biblici "Judith" è "Re David", "Antigone" di Sofocle, etc.); teatru in Germania. A musica d'Orff (in più di l'opere sopra citate, a cumedia satirica The Sly Ones , u testu hè ritmatu, accumpagnatu da un inseme di strumenti di percussione ; una dramma sintetica A Midsummer Night's Dream di Shakespeare), è ancu musica in u teatru. di B. Brecht. Muse. U disignu di e prestazioni di Brecht hè unu di i mezi principali di creà l'effettu di "alienazione", cuncepitu per distrughje l'illusione di a realità di ciò chì succede nantu à u palcuscenicu. Sicondu u pianu di Brecht, a musica deve esse cumpostu di numeri di canzone di genere ligeru è banali - zongs, ballades, cori, chì anu un caratteru inseritu, u testu verbale di quale esprime u pensamentu di l'autore in una manera cuncentrata. Cullaburatori tedeschi prominenti anu cullaburatu cù Brecht. musicisti - P. Hindemith (An Instructive Play), C. Weil (The Threepenny Opera, Mahagonny Opera sketch), X. Eisler (Mother, Roundheads and Sharpheads, Galileo Galilei, Dreams Simone Machar" è altri), P. Dessau (" Mamma Curagiu è i so figlioli”, “U Bon Omu di Sezuan”, etc.).

Frà altri autori di T. m. 19 - 1u pianu. XXu seculu - J. Sibelius ("Rè di i cristiani" di Paulu, "Pelléas è Mélisande" di Maeterlinck, "A Tempesta" di Shakespeare), K. Debussy (misteru G. D'Annunzio "U Martiriu di San Sebastiano"). è R. Strauss (musica per a dramma di Molière « U cummerciante in a nubiltà » in una adattazione scenica libera di G. von Hofmannsthal). In l'anni 20 - 50. XXu seculu O. Messiaen hà vultatu à u teatru (musica per u dramma "Oedipus" per l'onda di Martenot, 70), E. Carter (musica per a tragedia di Sofocle "Philoctetes", "U mercante di Venezia" di Shakespeare), V. Lutoslavsky ("Macbeth" è "The Merry Wives of Windsor" Shakespeare, "Sid" Corneille - S. Wyspiansky, "Bloody Wedding" è "The Wonderful Shoemaker" F. Garcia Lorca, etc.), autori di l'elettronica è concreta musica, cumpresu A. Coge (« L'inguernu è una voce senza una persona » J. Tardieu), A. Thirier («Scheherazade»), F. Arthuis («Noise around the personality fighting J. Vautier»), etc.

Russu T. m. hà una longa storia. In i tempi antichi, i sceni di dialogu ghjucati da i buffoni eranu accumpagnati da "canti demoniachi", chì suonu l'arpa, domra è corna. In Nar. dramma chì hè cresciutu da spettaculi buffoni ("Ataman", "Mavrukh", "Comedia di u Tsar Maximilian", etc.), sonava russu. canzone è instr. musica. U generu di a musica ortodossa hà sviluppatu in a chjesa. azzioni liturgichi - "Lavà di i pedi", "Azzione di stufa", etc. (XV seculu). In i seculi 15-17. ricchezza di disignu musica era differente cusì-chiamatu. dramma scolastico (dramaturi - S. Polotsky, F. Prokopovich, D. Rostovsky) cù aria, cori in a chjesa. stile, piping secular, lamenti, instr. numeri. A Cummedia Choromina (fundata in u 18) avia una grande orchestra cù viulini, viole, flauti, clarinetti, trombe è un organu. Dapoi l'epica di Petru u Grande, e celebrazioni si sò sparse. spettaculi teatrali (prologu, cantate) basatu annantu à l'alternazione di drammi. scene, dialoghi, monologhi cù arie, cori, balletti. I principali Russi (OA Kozlovsky, VA Pashkevich) è cumpusitori italiani sò stati implicati in u so disignu. Finu à u 1672u seculu in Russia ùn ci era micca divisioni in opera è dramma. truppe; in parte per questu mutivu durante continuerà. U tempu, i generi misti anu prevalutu quì (opera-ballet, vaudeville, cumedia cù cori, dramma musicale, dramma "à musica", melodramma, etc.). I mezi. rolu in a storia russa. T. m. ghjucatu tragedie è drammi "nantu à a musica", chì largamente preparava u Russu. opera classica in u 19u seculu In a musica di OA Kozlovsky, EI Fomin, SI Davydov à tragedie in anticu. è mitologicu. storie è russe. drammi patrioti di VA Ozerov, Ya. Opera di u 19u seculu dramma eroicu altu. prublemi, a furmazione di grandi cori hà fattu. è instr. forme (cori, ouvertures, intermissions, ballets); in certi spettaculi sò stati usati forme operatiche cum'è recitative, aria, canzona. caratteristiche russe. nat. stili sò soprattuttu vivi in ​​i cori (per esempiu, in Natalya a Figlia di u Boiaru di SN Glinka cù musica di AN Titov); simp. episodii stilisticamente adiacenti à e tradizioni di u classicu viennese. a scola è u romanticismu precoce.

In u 1u pianu. 19u seculu AN Verstovsky, chì cuncepì ca. 15 pruduzzione AMD. (per esempiu, musica di Pushkin's Gypsies messe in scena da VA Karatygin, 1832, per Beaumarchais's Marriage of Figaro, 1829) è hà creatu una quantità di cantate in scena in i tradizioni di u 18u seculu. (per esempiu, "A Singer in the Camp of Russian Warriors" à lyrics di VA Zhukovsky, 1827), AA Alyabyev (musica per l'interpretazione magicamente romantica di AA Shakhovsky basatu in The Tempest di Shakespeare, 1827; " Rusalka " di Pushkin, 1838 ; u melodrama "Prigiuneru di u Caucasu" basatu annantu à u testu di u puema Pushkin di u listessu nome, 1828), AE Varlamov (per esempiu, musica per Hamlet di Shakespeare, 1837). Ma soprattuttu in u 1u pianu. A musica di u 19u seculu hè stata scelta da i prudutti digià cunnisciuti. diversi autori è hè stata aduprata in spettaculi in una misura limitata. Novu periodu in Russu. U teatru in u 19u seculu hà apertu MI Glinka cù musica per u dramma di NV Kukolnik "Prince Kholmsky", scrittu pocu dopu "Ivan Susanin" (1840). In l'ouverture è l'intermissioni, u cuntenutu figurativu di i mumenti principali di u dramma, sviluppa a sinfonia. principii di post-Beethoven tm Ci sò ancu 3 picculi opere di Glinka per drammi. teatru - un'aria di schiavu cù un coru per u dramma "Gypsy moldava" di Bakhturin (1836), orcu. Introduzione è coru per a "Tarantella" di Miatlev (1841), i disetti di l'inglesi per a dramma "Bought Shot" di Voikov (1854).

Rus. T. m. 2u pianu. 19u seculu in gran parte cunnessu cù a dramaturgia di AN Ostrovsky. Connoisseur è cullezzione di russu. nar. canzoni, Ostrovsky spessu usatu a tecnica di carattarizazione attraversu una canzone. I so drammi sonavanu anticu russu. canti, canti epici, parabole, romanze chjuchi-borghesi, canti di fabbrica è di prigiò, è altri. - A musica di PI Tchaikovsky per The Snow Maiden (19), creata per u spettaculu di u Teatru Bolshoi, in quale l'opera, u ballet è u dramma anu da esse cumminati. truppe. Questu hè duvuta à l'abbundanza di musica. episodi è a so ricchezza di generu, avvicinendu u spettaculu più vicinu à l'opera (intruduzioni, intervalli, episodiu sinfonicu per una scena in furesta, cori, melodrammi, canti). A trama di a "fata di primavera" necessitava l'implicazione di materiale di canzone folk (permanente, round dance, canti di ballu).

I tradizioni di MI Glinka sò stati cuntinuati da MA Balakirev in musica per u Re Lear di Shakespeare (1859-1861, ouverture, intermissions, prucessiò, canti, melodrammi), Tchaikovsky - per Hamlet di Shakespeare (1891) è altri. (a musica per "Hamlet" cuntene una obertura di prugramma generalizata in a tradizione di u sinfonismu lirico-dramaticu è 16 numeri - melodrammi, canti d'Ophelia, u sepulturi, una marchja funeraria, fanfara).

Da l'opere di altri russi. cumpusitori di u 19u seculu a ballata di AS Dargomyzhsky da a musica à "Catherine Howard" di Dumas père (1848) è i so dui canti da a musica à "The Schism in England" di Calderon (1866), ed. numeri da a musica di AN Serov à a "Morte di Ivan u Terrible" di AK Tolstoy (1867) è "Nero" di Gendre (1869), u coru di u populu (scena in u tempiu) da MP Mussorgsky da a tragedia di Sofocle "Oedipus Rex" (1858-61), musica di EF Napravnik per drammi. poema di AK Tolstoj "Tsar Boris" (1898), musica di Vas. S. Kalinnikov à a stessa pruduzzione. Tolstoj (1898).

À u turnu di i seculi XIX-XX. in T. m. ci hè stata una riforma prufonda. KS Stanislavsky hè unu di i primi à suggerisce, in nome di l'integrità di u spettaculu, chì ci limitemu solu à i musi indicati da u dramaturgu. numeri, spustò l'orchestra daretu à u palcuscenicu, dumandava chì u cumpusitore "s'abitua" à l'idea di u direttore. A musica per i primi spettaculi di stu tipu appartene à AS Arensky (intermissioni, melodrammi, cori di Shakespeare's The Tempest at the Maly T-re, messa in scena da AP Lensky, 19), AK Glazunov (Masquerade di Lermontov) in post da VE Meyerhold, 20, in più di balli, pantomime, romanza di Nina, episodi simfonichi di Glazunov, Waltz-Fantasy di Glinka è u so romanza A notte veneziana sò usati. In principiu. XXu seculu A morte d'Ivan u Terribile di Tolstoj è A fanciulla di neve di Ostrovsky cù musica di AT Grechaninov, a dodicesima notte di Shakespeare cù musica di AN Koreshchenko, Macbeth di Shakespeare è A storia di u pescatore è u pesciu cù musica di NN Cherepnin. L'unità di a decisione di u direttore è a musica. spettaculi di u Teatru d'Arte di Mosca cù musica di IA Sats (musica per "Drama di vita" di Hamsun è "Anatem" di Andreev, "L'uccello blu" di Maeterlinck, "Hamlet" di Shakespeare in post. inglese diretta da G. Craig, etc.) diffirenti in u disignu.

Se u Teatru d'Arte di Mosca limita u rolu di a musica per l'integrità di u spettaculu, i direttori cum'è A. Ya. Tairov, KA Mardzhanishvili, PP Komissarzhevsky, VE Meyerhold, EB Vakhtangov difendenu l'idea di u teatru sinteticu. Meyerhold hà cunsideratu a partitura di u direttore di u spettaculu cum'è una cumpusizioni custruita secondu e lege di a musica. Cridia chì a musica deve nasce da u spettaculu è à u stessu tempu a forma, cercava u contrapuntu. fusione di musica è piani di scena (involucrati DD Shostakovich, V. Ya. Shebalin è altri in u travagliu). In a pruduzzione di The Death of Tentagil da Maeterlinck à u Studio Theatre on Povarskaya (1905, cumpostu da IA ​​Sats), Meyerhold pruvò à basà tutta a performance nantu à a musica; "Guai à a mente" (1928) basatu annantu à u dramma "Guai da u Wit" di Griboedov, hà scenatu cù musica di JS Bach, WA ​​Mozart, L. Beethoven, J. Field, F. Schubert; in post. A musica di AM Fayko "Teacher Bubus" (circa 40 fp. Di i drammi di F. Chopin è F. Liszt) sonava continuamente, cum'è in u cinema mutu.

A peculiarità di u disignu di musica di una quantità di spettaculi 20 - prima. 30 anni assuciatu à a natura spirimintali di e so decisioni di direzzione. Cusì, per esempiu, in u 1921, Tairov mette in scena "Romeo è Juliet" di Shakespeare in u Kamerny T-re in a forma di un "sketch tragicu d'amore" cù buffoneria grottesca, accentu teatrali, rimpiazzà u psicologicu. sperienza; in cunfurmità cù questu, in a musica di AN Aleksandrov per u funziunamentu ùn ci era quasi nisuna lirica. linea, l'atmosfera di a cumedia di maschere hà prevatu. Dr. un esempiu di stu tipu hè a musica di Shostakovich per Hamlet di Shakespeare in T-re im. Evg. Vakhtangov in u postu. NP Akimova (1932): u direttore hà trasfurmatu u ghjocu "cù una reputazione di lugubri è misticu" in un allegru, allegru, ottimista. u funziunamentu, in u quali a parodia è u grotesque prevalevanu, ùn ci era micca Phantom (Akimov hà sguassatu stu caratteru), è invece di l'insana Ophelia ci era una Ophelia intoxicata. Shostakovich hà criatu una partitura di più di 60 numeri - da brevi frammenti intercalati in u testu à grandi sinfonii. episodii. A maiò parte sò parodie (cancan, galoppu d'Ophelia è Polonius, tango argentinu, valse filisteu), ma ci sò ancu tragichi. episodi ("Pantomima musicale", "Requiem", "Marcia funebre"). In u 1929-31 Shostakovich hà scrittu musica per un numeru di spettaculi di Leningrad. t-ra di ghjuventù chì travaglia - "Shot" Bezymensky, "Rule, Britannia!" Piotrovsky, varietà è spettaculu di circu "Provisionally Murdered" da Voevodin è Ryss in Leningrad. music hall, à suggerimentu di Meyerhold, à Bedbug di Mayakovsky, più tardi à The Human Comedy di Balzac per T-ra im. Evg. Vakhtangov (1934), per a dramma Salute, Spagna! Afinogenov per Leningrad. t-ra im. Pushkin (1936). In a musica per u "King Lear" di Shakespeare (publicatu da GM Kozintsev, Leningrad. Drama Bolshoy. tr., 1941), Shostakovich parte da a parodia di i generi di ogni ghjornu inherente à i so primi travagli, è palesa in a musica u significatu filosoficu di a tragedia in a musica. u spiritu di prublemi u so simbulu. a creatività di questi anni, crea una linea di sinfonia trasversale. sviluppu in ognunu di i trè core. sfere figurative di tragedia (Lear – Jester – Cordelia). Cuntrariu di a tradizione, Shostakovich finisci u funziunamentu micca cù una marchja funeraria, ma cù u tema di Cordelia.

In l'anni 30. quattru teatru. i partitura sò stati creati da SS Prokofiev - "Egyptian Nights" per u spettaculu di Tairov in u Teatro di Camera (1935), "Hamlet" per u Teatro-Studio di SE Radlov in Leningrad (1938), "Eugene Onegin" è "Boris Godunov". » Pushkin per a Camera di a Camera (l'ultimi dui pruduzzione ùn sò micca stati realizati). Musica per "Egyptian Nights" (una cumpusizioni scenica basata nantu à e tragedie "Cesar and Cleopatra" di B. Shaw, "Antony and Cleopatra" di Shakespeare è u poema "Egyptian Nights" di Pushkin) include una introduzione, intermissioni, pantomime, recitazione. cù un'orchestra, balli è canti cù coru. Quandu hà designatu sta performance, u cumpusitore hà utilizatu dec. metudi sinfonichi. è drammaturgia operistica - un sistema di leitmotivi, u principiu di individualizazione è l'opposizione di decomp. sfere d'intonazione (Roma - Egittu, Antoniu - Cleopatra). Per parechji anni hà cullaburatu cù u teatru Yu. A. Shaporin. In l'anni 20-30. un gran numaru di spettaculi cù a so musica sò stati in scena in Leningrad. t-rah (Big Drama, T-re accademicu di dramma); i più interessanti sò "Le nozze di Figaro" di Beaumarchais (direttore è artista AN Benois, 1926), "Flea" di Zamyatin (dopu à NS Leskov; dir. HP Monakhov, artista BM Kustodiev, 1926), "Sir John Falstaff "basatu nantu à "The Merry Wives of Windsor" di Shakespeare (dir. NP Akimov, 1927), è ancu una quantità d'altri drammi di Shakespeare, drammi di Moliere, AS Pushkin, G. Ibsen, B. Shaw, civette. i dramaturgi KA Trenev, VN Bill-Belo-Tserkovsky. In l'anni 40. Shaporin hà scrittu musica per i spettaculi di Mosca. Picculu cummerciu "Ivan the Terrible" di AK Tolstoy (1944) è "Twelfth Night" di Shakespeare (1945). À mezu à u teatru. opere di l'anni 30. grande sucetà. A musica di TN Khrennikov per a cumedia di Shakespeare Much Ado About Nothing (1936) hà avutu una risonanza.

In u campu di T. m. ci sò parechji prudutti. creatu da AI Khachaturian; sviluppanu e tradizioni di cunc. simp. T. m. (circa 20 spettaculi; frà elli - musica per i drammi di G. Sundukyan è A. Paronyan, Macbeth è King Lear di Shakespeare, Masquerade di Lermontov).

In spettaculi basati nantu à i ghjoculi di civette. drammaturghi nantu à temi moderni. vita, cum'è in pruduzzione classica. i pezzi formanu un tipu speciale di musica. disignu, basatu annantu à l'usu di civette. massa, estr. canti lirichi è comici, canzoncini ("The Cook" di Sofronov cù musica di VA Mokrousov, "The Long Road" di Arbuzov cù musica di VP Solovyov-Sedogo, "The Naked King" di Schwartz è "Twelfth Night" di Shakespeare cù musica da ES Kolmanovsky è altri); in certi spettaculi, in particulare in a cumpusizioni di Mosk. dramma t-ra è cumedia nantu à Taganka (direttu da Yu. P. Lyubimov), include canti di a rivoluzione. è anni militari, canti di ghjuventù (« 10 ghjorni chì scuzzulò u mondu », « I caduti è i vivi », etc.). In una quantità di pruduzioni muderni notevolmente gravitate versu u musical, per esempiu. in u ghjocu Leningrad. t-ra im. Cunsigliu di a cità di Leningrad (direttore IP Vladimirov) "The Taming of the Shrew" cù musica da GI Gladkov, induve i caratteri facenu estr. canzoni (simili in funzione à i canti in u teatru di B. Brecht), o U Sceltu di u destinu direttu da S. Yu. Yursky (cumpostu da S. Rosenzweig). Nantu à u rolu attivu di a musica in a dramaturgia di e produzioni di spettaculu si avvicinanu à u tipu di sinteticu. Teatru Meyerhold ("Pugachev" cù musica di YM Butsko è soprattuttu "U Maestru è Margarita" di MA Bulgakov cù musica di EV Denisov in u Teatru di Drama è Comedy di Mosca nantu à Taganka, direttore Yu. P. Lyubimov). Unu di i più significati. opere - musica di GV Sviridov per u dramma di AK Tolstoy "Tsar Fyodor Ioannovich" (1973, Mosca. Maly Tr).

B. 70 anni. 20 c. in a regione di T. m. много работали Yu. M. Butsko, VA Gavrilin, GI Gladkov, SA Gubaidulina, EV Denisov, KA Karaev, AP Petrov, NI Peiko, NN Sidelnikov, SM Slonimsky, ML Tariverdiev, AG Schnittke, RK Shchedrin, A. Ya. Eshpai et al.

Da vede: Tairov A., diretta da Zaptsky, M., 1921; Dasmanov V., Musical and sound design play, M., 1929; Satz NI, Musica in u teatru per i zitelli, in u so libru: A nostra strada. Teatru di i zitelli di Mosca…, Mosca, 1932; Lacis A., Teatru Rivuluzionariu di Germania, Mosca, 1935; Ignatov S., Teatru spagnolu di i seculi XVI-XVII, M.-L., 1939; Begak E., Composizione musicale per l'interpretazione, M., 1952; Glumov A., Musica in u teatru drammaticu russu, Mosca, 1955; Druskin M., Musica di teatru, in cullizzioni: Essai nantu à a storia di a musica russa, L., 1956; Bersenev I., Musica in un spettaculu drammaticu, in u so libru: Articuli cullati, M., 1961; Brecht B., Teatro, vol. 5, M., 1965; B. Izrailevsky, Music in Performances of the Moscow Art Theatre, (Mosca, 1965); Rappoport, L., Arthur Onegger, L., 1967; Meyerhold W., articulu. Lettera.., ch. 2, M., 1968; Sats I., Da quaderni, M., 1968; Weisbord M., FG Lorca - musicista, M., 1970; Milyutin P., Composizione musicale di un spettaculu drammaticu, L., 1975; Music in the Dramatic Theatre, Sat. st., L., 1976; Konen W., Purcell è Opera, M., 1978; Tarshis N., Music for performance, L., 1978; Barclay Squire W., musica drammatica di Purcell, 'SIMG', Jahrg. 5, 1903-04; Pedrell F., La musique indigine dans le thûvtre espagnol du XVII siîcle, tam je; Waldthausen E. von, Die Funktion der Musik im klassischen deutschen Schauspiel, Hdlb., 1921 (Diss.); Kre11 M., Das Deutsche Theater der Gegenwart, Münch. - Lpz., 1923; Wdtz R., Schauspielmusik zu Goethes «Faust», Lpz., 1924 (Diss.); Aber A., ​​​​Die Musik im Schauspiel, Lpz., 1926; Riemer O., Musik und Schauspiel, Z., 1946; Gassner J., Producing the play, NY, 1953; Manifold JS, A musica in u dramma inglese da Shakespeare à Purcell, L., 1956; Settle R., Musica in u teatru, L., 1957; Sternfeld FW, Musio in Shakespearean tragedy, L., 1963; Cowling JH, Music on the Shakespearean stage, NY, 1964.

TB Baranova

Lascia un Audiolibro