cadenza |
Termini di musica

cadenza |

categurie di dizziunariu
termini è cuncetti

Mangoianu (Cadenza talianu, da u latinu cado - cadu, finisci), cadenza (cadenza francese).

1) Harmonica finale. (cum'è melodica) turnover, u musical finale. custruzzione è dendu a cumplettezza, a integralità. In u sistema tonale maiò-minore di i seculi XVII-XIX. in K. sò di solitu cumminati metrorhythmic. supportu (per esempiu, un accentu metricu in u 17th o 19th bar di un periodu simplice) è una tappa à una di l'armunia più funziunale impurtante (in I, V, menu spessu in u passu IV, à volte in altri accordi). Full, vale à dì, chì finiscinu nantu à a tonica (T), a cumpusizioni d'accordi sò divisi in autenticu (VI) è plagal (IV-I). K. hè perfetta si T appare in melodica. a pusizioni di a prima, in una misura pisanti, dopu a dominante (D) o subdominante (S) in u principale. forma, micca in circulazione. Sì una di sti cundizioni hè assente, u to. hè cunsideratu imperfettu. K., chì finiscinu in D (o S), chjamatu. a mità (per esempiu, IV, II-V, VI-V, I-IV); una spezia di mezza autentica. K. pò esse cunsideratu cusì chjamatu. Cadenza frigia (turnu finale tipu IV8-V in minore armonica). Un tipu speziale hè u cusì chjamatu. interrotta (falsa) K. - violazione di l'autentica. À. per via di u tonicu di rimpiazzamentu. triadi in altri accordi (V-VI, V-IV4, V-IV, V-6, etc.).

Cadenza piena

A mità di cadenza. cadenza frigia

Cadenza interrotta

Per locu in musica. forma (per esempiu, in u periodu) distingue median K. (dentru a custruzzione, più spessu tippu IV o IV-V), finali (à a fine di a parte principale di a custruzzione, di solitu VI) è supplementu (attaccatu dopu à u finale K., t ie spirali VI o IV-I).

formule armoniche-K. storicamente precede a melodica monofonica. cunclusioni (vale à dì, in essenza, K.) in u sistema modale di a fine di u Medievu è u Rinascimentu (vede i modi Medievale), u cusì-chiamatu. clauses (da lat. claudere - cuncludi). A clausula copre i soni: antipenultim (antepaenultima; preceding penultimate), penultim (paenultima; penultimate) è ultima (ultima; last); i più impurtanti di elli sò penultim è ultim. A clause nantu à a finalis (finalis) hè stata cunsiderata perfetta K. (clausula perfecta), nantu à qualsiasi altru tonu - imperfettu (clausula imperfecta). E clause più freti sò state classificate cum'è "treble" o soprano (VII-I), "alto" (VV), "tenor" (II-I), in ogni modu, micca attribuiti à e voci currispundenti, è da ser. 15u seculu "bassu" (VI). A deviazione da u passu di u passu VII-I, u solitu per i vechji frets, hà datu u chjamatu. "Clàusula di Landino" (o più tardi "cadenza di Landino" ; VII-VI-I). A cumminazzioni simultanea di questi (è simili) melodichi. K. prugressi di accordi di cadenza cumposti:

Clausi

Cunduce "Quale meritate in Cristu". 13 c.

G. de Macho. mottu. 14u seculu

G. Monacu. Pezza strumentale in trè parti. 15u seculu

J. Okegem. Missa sine nomina, Kyrie. 15u seculu

Arising in una manera simile armonica. turnover VI hè diventatu di più in più sistematicamenti usatu in cunclusioni. K. (da a 2a mità di u XVmu seculu è soprattuttu in u XVImu seculu, cù u plagal, "chjesa", K. IV-I). I teoristi taliani di u XVImu seculu. hà introduttu u terminu "K".

Accuminciatu versu u 17u seculu. cadenza turnover VI (inseme cù a so "inversione" IV-I) permeates micca solu a cunclusione di u ghjocu o a so parte, ma tutte e so custruzzioni. Questu hà purtatu à una nova struttura di u modu è l'armunia (hè qualchì volta chjamatu l'armunia di cadenza - Kadenzharmonik).

Prufonda sustinazione teorica di u sistema di l'armunia attraversu l'analisi di u so core - autenticu. K. – di proprietà di JF Rameau. Spiegò a musica-logica. armunia corda rilazioni K., s'appoghjanu nant'à a natura. i prerequisiti stabiliti in a natura stessa di e muse. sonu : u sonu dominante hè cuntinutu in a cumpusizioni di u sonu di u tonicu è, cusì, hè, per quessa, generatu da ellu; a transizione di u dominante à u tonicu hè u ritornu di l'elementu derivatu (generatu) à a so fonte originale. Rameau hà datu a classificazione di e spezie K chì esiste ancu oghje: perfetta (parfaite, VI), plagale (secunnu Rameau, "sbagliata" - irregulare, IV-I), interrotta (literalmente "rottu" - rompue, V-VI, V). -IV). L'estensione di a quinta ratio di l'autentica K. ("tripla proporzione" - 3: 1) à altri accordi, in più di VI-IV (per esempiu, in una sequenza di u tipu I-IV-VII-III-VI-). II-VI), Rameau chiamava "imitazione di K". (riproduzione di a formula di cadenza in coppie di accordi: I-IV, VII-III, VI-II).

M. Hauptman è dopu X. Riemann palesa a dialettica di a ratio di u principale. accordi classici. K. Sicondu Hauptmann, a cuntradizioni interna di a tonica iniziale cunsiste in a so "bifurcazione", in quantu hè in relazioni opposti à u subdominante (cuntenendu u tonu principalu di a tonica cum'è quinta) è à u dominante (cuntenendu u quintu). di u tonicu cum'è u tonu principale). Sicondu Riemann, l'alternanza di T è D hè una simplicità non-dialettica. display di tonu. In a transizione da T à S (chì hè simile à a risuluzione di D in T), ci hè, per esse, un cambiamentu tempurale in u centru di gravità. L'apparizione di D è a so risuluzione in T restaurà a supremazia di T di novu è l'affirma à un livellu più altu.

BV Asafiev spiegò K. da u puntu di vista di a tiuria di l'intonazione. Interpreta K. cum'è una generalizazione di l'elementi caratteristici di u modu, cum'è un cumplessu di meloharmonichi intonativi stilisticu individuali. formule, opponendu à a meccanica di i "fiori pronti" pre-stabiliti prescritti da a teoria di a scola è a teorica. astrazioni.

L'evoluzione di l'armunia in cun. 19e è 20u seculi hà purtatu à un aghjurnamentu radicali di e formule K.. Ancu se K. cuntinueghja à rializà a stessa logica cumpusizioni generale. chjuderà a funzione. turnover, l'antichi mezi di rializà sta funzione à volte diventanu completamente rimpiazzati da altri, secondu u materiale di sonu specificu di un pezzu determinatu (per via di u risultatu, a legittimità di utilizà u terminu "K." in altri casi hè dubbitu). . L'effettu di cunclusione in tali casi hè determinatu da a dependenza di i mezi di cunclusione nantu à a struttura sana sana di u travagliu:

MP Mussorgsky. "Boris Godunov", attu IV.

SS Prokofiev. "Fleeting", No 2.

2) Da u XVImu seculu. una cunclusione virtuosa di una sola vocale (aria d'opera) o musica strumentale, improvvisata da un interprete o scritta da un cumpusitore. ghjucà. In u 16u seculu una forma speciale di simile K. hà sviluppatu in instr. cuncertu. Nanzu à u principiu di u 18u seculu era di solitu situatu in a coda, trà l'accordu di quartu di sesta di cadenza è l'accordu di D-settima, apparsu cum'è un embellishment di a prima di sti armunia. K. hè, per esse, una piccula fantasia virtuosa sola nantu à i temi di u cuncertu. In l'era di i classici viennesi, a cumpusizioni di K. o a so improvisazione durante a performance era furnita à l'interprete. Cusì, in u testu strettu fissu di l'opara, una sezione hè stata furnita, chì ùn hè micca stabilitu stabile da l'autore è puderia esse cumpostu (improvisatu) da un altru musicista. In seguitu, i cumpusituri stessi cuminciaru à creà cristalli (cumincendu cù L. Beethoven). Grazie à questu, K. fusiona più cù a forma di cumpusizioni in tuttu. Calchì volta K. cumporta ancu funzioni più impurtanti, custituendu una parte integrale di u cuncettu di a cumpusizioni (per esempiu, in u 19 cuncertu di Rachmaninov). In ocasu, K. si trova ancu in altri generi.

Da vede: 1) Smolensky S., "Grammatica musicale" di Nikolai Diletsky, (San Petruburgu), 1910; Rimsky-Korsakov HA, Harmony Textbook, San Petruburgu, 1884-85; u so propiu, Manuale praticu di l'armunia, San Petruburgu, 1886, ristampa di i dui libri di testu: Full. col. soch., vol. IV, M., 1960; Asafiev BV, Forma musicale cum'è prucessu, parti 1-2, M. - L., 1930-47, L., 1971; Dubovsky I., Evseev S., Spsobin I., Sokolov V. (à 1 ora), Cursu praticu di l'armunia, parte 1-2, M., 1934-35; Tyulin Yu. N., A duttrina di l'armunia, (L. – M.), 1937, M., 1966; Sposibin IV, Lecture nantu à u cursu di l'armunia, M., 1969; Mazel LA, Problemi di l'armunia classica, M., 1972; Zarino G., Le istitutioni harmoniche (Terza parte Cap. 1), Venetia, 51, fax. ed., NY, 1558, Russu. per. capitulu "On cadence" vede in Sat.: Estetica Musicale di l'Europa Occidentale Medievu è u Rinascimentu, comp. VP Shestakov, M., 1965, p. 1966-474; Rameau J. Ph., Traité de l'harmonie…, P., 476; u so propiu, Génération harmonique, P., 1722; Hauptmann M., Die Natur der Harmonik und der Metrik, Lpz., 1737; Riemann H., Musicalische Syntaxis, Lpz., 1853; u so propiu, Systematische Modulationslehre…, Amburgo, 1877; Trans russa: A duttrina sistematica di a modulazione cum'è a basa di a duttrina di e forme musicali, M. - Leipzig, 1887; u so propiu, Vereinfachte Harmonielehre ..., V., 1898 (traduzzione russa - Armunia simplificata o duttrina di e funzioni tonali di l'accordi, M., 1893, M. - Leipzig, 1896); Casela A., L'evoluzione della musica a traverso la storia della cadenza perfetta (1901), engl, trad., L., 11 ; Tenschert R., Die Kadenzbehandlung bei R. Strauss, "ZfMw", VIII, 1919-1923; Hindemith P., Unterweisung im Tonsatz, Tl I, Mainz, 1925; Chominski JM, Historia harmonii i kontrapunktu, t. I-II, Kr., 1926-1937; Stockhausen K., Kadenzrhythmik im Werk Mozarts, in u so libru: "Texte...", Bd 1958, Köln, 1962, S. 2-1964; Homan FW, Modelli cadentiali finali è interni in u cantu gregorianu, "JAMS", v. XVII, No 170, 206; Dahhaus S., Untersuchungen über die Entstehung der harmonischen Tonalität, Kassel - (ua), 1. Vede ancu lit. sottu l'articulu Harmony.

2) Schering A., The Free Cadence in the 18th Century Instrumental Concerto, «Congress of the International Music Society», Basilea, 1906; Knödt H., À a storia di u sviluppu di e cadenza in u cuncertu instrumentale, «SIMG», XV, 1914, p. 375; Stockhausen R., Les cadences aux concerts pour piano des classiques viennois, W., 1936 ; Misch L., Studi di Beethoven, В., 1950.

Yu. H. Kholopov

Lascia un Audiolibro