Evgeny Igorevich Kissin |
Pianisti

Evgeny Igorevich Kissin |

Evgeny Kissin

Data di nascita
10.10.1971
Una prufessione
pianist
paese
l'URSS

Evgeny Igorevich Kissin |

U publicu generale hà sappiutu prima di Evgeny Kisin in u 1984, quandu hà ghjucatu cù una orchestra diretta da Dm. Kitayenko dui cuncerti per pianoforte di Chopin. Stu avvenimentu hè accadutu in a Great Hall di u Conservatoriu di Mosca è hà criatu una sensazione vera. U pianistu di tredeci anni, un studiente di sestu di a Gnessin Secondary Special Music School, hè statu subitu parlatu di miraculu. Inoltre, ùn sò micca solu l'amatori di musica gullible è senza sperienza, ma ancu i prufessiunali. In verità, ciò chì stu zitellu hà fattu à u pianoforte era assai cum'è un miraculu ...

Zhenya hè natu in u 1971, in Mosca, in una famiglia chì si pò dì à mezu musicali. (A so mamma hè un maestru di a scola di musica in a classa di pianoforte; a so surella maiò, ancu pianista, hà studiatu una volta à a Scola Centrale di Musica à u Cunsirvatoriu.) À u principiu, hè statu decisu di liberallu da e lezioni di musica - abbastanza, dicenu. , un zitellu ùn hà micca avutu una zitiddina normale, ch'ellu sia almenu u sicondu. U babbu di u zitellu hè un ingegnere, perchè ùn deve, in fine, seguità a stessa strada ? ... Tuttavia, hè accadutu in modu diversu. Ancu da u zitellu, Zhenya puderia sente u ghjocu di a so surella per ore senza piantà. Allora cuminciò à cantà - precisamente è chjaramente - tuttu ciò chì li venia à l'arechja, ch'ellu si trattava di fughe di Bach o di Rondo di Beethoven "Fury over a Lost Penny". À l'età di trè anni, hà cuminciatu à improvisà qualcosa, ripigliendu e melodie chì li piacia à u pianoforte. In una parolla, hè diventatu assolutamente chjaru chì era impussibule di ùn insignà micca a musica. È ch'ellu ùn era micca destinatu à esse un ingegnere.

U zitellu avia circa sei anni quand'ellu hè statu purtatu à AP Kantor, un maestru ben cunnisciutu trà i Moscoviti di a scola Gnessin. "Da u nostru primu scontru, hà cuminciatu à sorprendermi", ricorda Anna Pavlovna, "per mi sorprende sempre, à ogni lezione. À dì a verità, qualchì volta ùn cessà di stupisce ancu oghje, ancu s'ellu sò passati tanti anni da u ghjornu chì avemu scontru. Cumu hà improvvisatu à u teclatu ! Ùn vi possu micca dì, l'aghju avutu à sente ... Mi ricordu sempre di cumu si "caminava" liberamente è naturalmente à traversu e più diverse chjave (è questu senza sapè nisuna teoria, nisuna regula !), È à a fine hà da esse. certamente torna à a tonica. È tuttu hè surtitu da ellu cusì armuniosu, logicu, bellu! A musica hè nata in u so capu è sottu à i so ditte, sempre di mumentu ; un mutivu fù subitu rimpiazzatu da un altru. Ùn importa micca quantu l'aghju dumandatu di ripetiri ciò chì avia ghjustu ghjucatu, hà ricusatu. "Ma ùn mi ricordu micca ..." È subitu cuminciò à fantasà una cosa completamente nova.

Aghju avutu parechji studienti in i mo quarant'anni di insignamentu. Un saccu di. Cumpresu i veramente talentuosi, cum'è, per esempiu, N. Demidenko o A. Batagov (oghji sò pianisti cunnisciuti, vincitori di cuncorsi). Ma ùn aghju mai scontru nunda cum'è Zhenya Kisin prima. Ùn hè micca ch'ellu hà una grande orechja per a musica; Dopu tuttu, ùn hè micca cusì raru. A cosa principal hè quantu attivamente si manifesta stu rumore! Quantu fantasia, finzione creativa, imaginazione hà u zitellu !

... A quistione hè stata subitu davanti à mè: cumu l'insignà ? Improvvisazione, selezzione per l'arechja - tuttu questu hè maravigliu. Ma avete ancu bisognu di cunniscenze di l'alfabetizazione musicale, è ciò chì chjamemu l'urganizazione prufessiunale di u ghjocu. Hè necessariu di pussede alcune cumpetenze è capacità puramente esecutive - è di pussede elli cum'è pussibule ... Devu dì chì ùn tolleraghju micca dilettantismu è slovenliness in a mo classe; per mè, u pianismu hà a so propria estetica, è mi hè caru.

In una parolla, ùn vulia micca, è ùn pudia micca, rinunzià almenu qualcosa nantu à i fundamenti prufessiunali di l'educazione. Ma era ancu impussibile di "asciucà" e classi ... "

Ci vole à ricunnosce chì AP Kantor hà veramente affruntatu prublemi assai difficili. Tutti quelli chì anu avutu à trattà cù a pedagogia musicale sà: u più talentu u studiente, u più difficiule (è micca più faciule, cum'è ingenuamente cridutu) u maestru. A più flessibilità è ingenuità duvete dimustrà in aula. Questu hè in cundizioni ordinali, cù studienti di più o menu rigalu ordinariu. È quì ? Cumu custruisce lezioni un tali zitellu? Chì stilu di travagliu duvete seguità? Cumu cumunicà? Chì ghjè u ritmu di l'aprenu ? À chì basa hè sceltu u repertoriu ? Scale, esercizii spiciali, etc. - cumu trattà cun elli? Tutte queste dumande di AP Kantor, malgradu i so parechji anni di sperienza d'insignamentu, anu da esse risolte quasi di novu. Ùn ci era micca precedente in questu casu. A pedagogia ùn era mai stata à un tale gradu per ella. a creativitàcum'è sta volta.

"À a mo grande gioia, Zhenya hà ammaistratu tutta a "tecnologia" di u pianoforte istantaneamente. A notazione musicale, l'urganizazione metro-ritmica di a musica, e cumpetenze pianistiche basiche è capacità - tuttu questu hè stata datu à ellu senza a minima difficultà. Cum'è s'ellu a sapia digià una volta è avà solu ricurdatu. Aghju amparatu à leghje a musica assai rapidamente. E poi andò avanti - è à quale ritmu !

À a fine di u primu annu di studiu, Kissin hà ghjucatu quasi tuttu l'album "Children's Album" di Tchaikovsky, sonate di luce di Haydn, invenzioni in trè parti di Bach. In u terzu gradu, i so prugrammi includenu fughe à trè è quattru voci di Bach, sonate di Mozart, mazurca di Chopin; un annu dopu - a toccata in mi minore di Bach, i studii di Moszkowski, e sonate di Beethoven, u cuncertu per pianoforte in fa minore di Chopin... Dicenu chì un zitellu prodigiu hè sempre s'avanzanu opportunità inherente à l'età di u zitellu; hè "correndu avanti" in questu o quellu tipu d'attività. Zhenya Kissin, chì era un esempiu classicu di un zitellu prodigiu, ogni annu più è più notevuli è rapidamente lasciò i so pari. È micca solu in quantu à a cumplessità tecnica di i travaglii realizati. Superò i so pari in a prufundità di a penetrazione in a musica, in a so struttura figurativa è puetica, in a so essenza. Questu, però, serà discututu dopu.

Iddu era digià cunnisciutu in i circles musicali di Mosca. Qualchì manera, quandu era un studiente di quinta, hè statu decisu di urganizà u so cuncertu solista - utili per u zitellu è interessanti per l'altri. Hè difficiuli di dì cumu questu hè diventatu cunnisciutu fora di a scola Gnessin - fora di un poster unicu, chjucu, scrittu à a manu, ùn ci era micca altre notificazioni annantu à l'avvenimentu prossimu. Tuttavia, à u principiu di a sera, a scola Gnessin era piena di persone. Les gens s'affolaient dans les couloirs, s'arrêtaient dans un mur dense dans les allées, montaient sur des tables et des chaises, s'affolaient sur les rebords de la fenêtre… Dans la première partie, Kissin interprétait le Concerto en ré mineur de Bach-Marcello, le Prélude et la fugue de Mendelssohn, les Variations « Abegg » de Schumann. ", parechji mazurcas di Chopin, "Dedication" Schumann-List. U Concertu in F minor di Chopin hè statu interpretatu in a seconda parte. (Anna Pavlovna rammenta chì durante l'intervallu Zhenya l'hà continuamente superatu cù a quistione: "Ebbè, quandu a seconda parte principia! Ebbè, quandu a campana sonarà! " - hà sperimentatu cusì piacè mentre era in scena, hà ghjucatu cusì faciule è bè. . )

U successu di a serata era tamantu. E dopu un pocu tempu, a stessa performance cumuna cù D. Kitaenko in u BZK (dui cuncerti di pianoforte di Chopin), chì era digià citatu sopra, seguita. Zhenya Kissin hè diventata una celebrità ...

Cumu hà impressuatu l'audienza metropolitana ? Qualchì parte di questu - per u fattu stessu di a realizazione di travaglii cumplessi, chjaramente "non-infantile". Questu adulescente magre, fragile, quasi un zitellu, chì hà digià toccu da a so sola apparizione nantu à a scena - cù l'inspirazione rinviata a testa, l'ochji spalancati, u distaccu da tuttu ciò chì hè mondanu ... - tuttu si sviluppò cusì abilmente, cusì liscia nantu à a tastiera. ch'ellu era solu impussibule di ùn ammirazione. Cù l'episodii più difficiuli è pianisticamenti "insidiosi", hà affrontatu liberamente, senza sforzu visibile - senza sforzu in u sensu literale è figurativu di a parolla.

Tuttavia, i sperti ùn anu micca solu, è micca tantu ancu à questu. Sò stati sorpresi di vede chì u zitellu era "datu" per penetrà in i zoni più riservati è i lochi secreti di musica, in u so santu di i santi; avemu vistu chì stu scolaru hè capaci di sente - è trasmette in a so prestazione - a cosa più impurtante in a musica: a so sensu artisticu, ognunu essenza espressiva… Quandu Kissin hà ghjucatu i cuncerti di Chopin cù l'orchestra Kitayenko, era cum'è s'ellu ellu stessu Chopin, vivu è autenticu à e so caratteristiche più chjuche, hè Chopin, è micca qualcosa più o menu cum'è ellu, cum'è spessu u casu. E chistu era ancu più impressiunanti perchè à l'età di tredeci per capiscenu tali i fenomeni in l'arti parenu chjaramente prima ... Ci hè un termu in a scienza - "anticipazione", chì significa anticipazione, predizione da una persona di qualcosa chì hè assente in a so sperienza di vita persunale. ("Un veru pueta, crede Goethe, hà una cunniscenza innata di a vita, è per rapprisintà lu ùn hà micca bisognu di assai sperienza o equipamentu empiric..." (Eckerman IP Conversations with Goethe in l'ultimi anni di a so vita. - M., 1981). . S. 112).). Kissin guasi da u principiu hà sappiutu, sentia in a musica qualcosa chì, datu a so età, era definitu "micca suppostu" sapè è sente. Ci era qualcosa di stranu, maravigliosu; certains auditeurs, ayant visité les représentations du jeune pianiste, ont admis qu'ils se sentaient parfois même mal à l'aise...

È, più notevuli, hà capitu a musica - in u principale senza l'aiutu o guida di nimu. Senza dubbitu, u so maestru, AP Kantor, hè un specialista eccezziunale; è i so meriti in questu casu ùn ponu esse sopravvalutati: hà sappiutu diventà micca solu un mentor qualificatu per Zhenya, ma ancu un bon amicu è cunsiglieru. Tuttavia, ciò chì hà fattu u so ghjocu ùnicu in u veru sensu di a parolla, ancu ella ùn pudia dì. Ùn ella, nè nimu altru. Solu a so intuizione maravigghiusa.

... A performance sensazionale à u BZK hè stata seguita da una quantità d'altri. In maghju di u stessu 1984, Kissin hà ghjucatu un cuncertu solista in a Sala Piccola di u Cunsirvatoriu; U prugramma includeva, in particulare, a fantasia F-minor di Chopin. Ricordemu in questa cunnessione chì a fantasia hè unu di i travaglii più difficiuli in u repertoriu di pianisti. È micca solu in termini di virtuosu-tecnicu - hè senza dì; a cumpusizioni hè difficiule per via di a so imaginaria artistica, un sistema cumplessu di idee puetiche, cuntrasti emutivu è dramaturgia assai cunflittu. Kissin hà realizatu a fantasia di Chopin cù a listessa persuasività chì hà realizatu tuttu u restu. Hè interessante di nutà chì hà amparatu stu travagliu in un tempu sorprendentemente curtu: solu trè simani passati da u principiu di u travagliu nantu à a prima in a sala di cuncertu. Probabilmente, unu deve esse un musicista praticante, artista o maestru per apprezzà bè stu fattu.

Quelli chì si ricordanu di l'iniziu di l'attività scenica di Kissin apparentemente accunsenu chì a freschezza è a pienezza di i sentimenti l'anu più di tutti. Eru affascinatu da quella sincerità di l'esperienza musicale, quella purezza casta è ingenuità, chì si trovanu (è ancu pocu spessu) trà artisti assai ghjovani. Ogni pezza di musica hè stata interpretata da Kissin cum'è s'ellu era u più caru è amata per ellu - assai prubabilmente, era veramente cusì ... Tuttu questu u distingue nantu à u palcuscenicu di cuncerti prufessiunali, distinguendu e so interpretazioni da i soliti, ubiquious samples performing. : esteriormente currettu, "currettu", tecnicamente sanu. À côté de Kissin, de nombreux pianistes, sans exclure ceux très autoritaires, commencèrent d'un seul coup à paraître ennuyeux, insipides, émotionnellement incolores - comme secondaires dans leur art... Ce qu'il savait vraiment, à la différence d'eux, c'était d'éliminer la croûte des timbres du bien- canvas sonori cunnisciuti; è sti tele cuminciò à splende cù culori musicali dazzlingly brillanti, piercingly puri. Opere longu familiari à l'ascultori sò diventate quasi scunnisciute; ciò chì era intesu mille volte hè diventatu novu, cum'è s'ellu ùn era micca statu intesu prima ...

Tali era Kissin à a mità di l'anni ottanta, cusì hè, in principiu, oghje. Ancu s'ellu, sicuru, in l'ultimi anni hà cambiatu notevolmente, maturatu. Avà questu ùn hè più un picciottu, ma un ghjovanu in a so prima, à l'ora di a maturità.

Essendu sempre è in tuttu estremamente espressivu, Kissin à u stessu tempu hè nobilmente riservatu à l'instrumentu. Ùn mai attraversa i limiti di a misura è u gustu. Hè difficiuli di dì induve sò i risultati di i sforzi pedagogichi di Anna Pavlovna, è induve sò e manifestazioni di u so propiu stintu artisticu infallibile. Sia com'è, u fattu ferma : hè ben educatu. Espressività - espressività, entusiasmu - entusiasmu, ma l'espressione di u ghjocu ùn sguassate micca i cunfini per ellu, oltre chì u "muvimentu" esecutivu puderia principià ... Hè curiosu: u destinu pare avè cura di ombrezza sta caratteristica di u so aspettu scenicu. Inseme cun ellu, per qualchì tempu, un altru talentu naturali sorprendentemente brillanti era nantu à u palcuscenicu di cuncertu - a ghjovana Polina Osetinskaya. Cum'è Kissin, era ancu in u centru di l'attenzione di i specialisti è di u publicu generale; parlavanu assai d'ella è di ellu, paragunendu in qualchì manera, tracendu paralleli è analogie. Allora e cunversazioni di stu tipu si fermavanu in qualchì modu da elli stessi, siccati. Hè statu cunfirmatu (per l'ennesima volta!) chì a ricunniscenza in i circoli prufessiunali richiede, è cù tutta categuricità, rispettu di e regule di u bonu gustu in l'arti. Hè bisognu di a capacità di cumportanu bè, digniticamente, currettamente nantu à u palcuscenicu. Kissin era impeccable in questu rispettu. Hè per quessa ch'ellu ferma fora di cumpetizione trà i so cumpagni.

Hà resistutu à una altra prova, micca menu difficiule è rispunsevuli. Ùn hà mai datu un mutivu per rimpruverà per sè stessu, per l'attenzione eccessiva à a so propria persona, chì i ghjovani talenti peccanu cusì spessu. Inoltre, sò preferiti di u publicu generale ... "Quandu cullà i scalini di l'arti, ùn batte micca cù i vostri tacchi", a rimarchevule attrice sovietica O. Androvskaya hà rimarcatu in una volta in modu sapienti. U "coccu di tacchi" di Kissin ùn hè mai statu intesu. Perchè ellu ghjoca "micca ellu stessu", ma l'Autore. In novu, questu ùn saria micca particularmente surprisante s'ellu ùn era micca per a so età.

... Kissin hà iniziatu a so carriera di scena, cum'è dicenu, cù Chopin. È micca per casu, sicuru. Hà un rigalu per u romanzu; hè più chè evidenti. Un pò ricurdà, per esempiu, i mazurchi di Chopin realizati da ellu - sò teneri, fragranti è fragranti cum'è fiori freschi. L'opere di Schumann (Arabesques, C major fantasy, Symphonic studies), Liszt (rhapsodies, studies, etc.), Schubert (sonata in C minor) sò vicinu à Kissin à a listessa misura. Tuttu ciò chì face à u pianoforte, interpretendu i romantichi, di solitu pare naturali, cum'è inhaling è exhaling.

Tuttavia, AP Kantor hè cunvinta chì u rolu di Kissin hè, in principiu, più largu è più multifaceted. In cunferma, li permette di pruvà ellu stessu in i strati più diversi di u repertoriu pianisticu. Hà ghjucatu parechje opere di Mozart, in l'ultimi anni hà spessu interpretatu a musica di Shostakovich (First Piano Concerto), Prokofiev (Third Piano Concerto, Sixth Sonata, "Fleeting", numeri separati da a suite "Romeo and Juliet"). I classici russi sò fermamente stabiliti in i so prugrammi - Rachmaninov (Second Piano Concerto, preludes, studi-pictures), Scriabin (Third Sonata, preludes, studies, the plays "Fragility", "Inspired Poem", "Dance of Longing"). . E quì, in questu repertoriu, Kisin resta Kisin - dì à a Verità è nunda, ma a Verità. È quì ùn trasmette micca solu a lettera, ma u spiritu stessu di a musica. Tuttavia, ùn si pò nutà chì micca cusì pocu pianisti avà "affruntà" cù l'opere di Rachmaninov o Prokofiev; in ogni casu, u rendiment high-class di sti travaglii ùn hè micca troppu raru. Un'altra cosa hè Schumann o Chopin ... "Chopinists" in questi ghjorni pò esse literalmente cuntatu nantu à e dite. E più spessu a musica di u cumpusitore sona in sala di cuncerti, più attrae l'ochju. Hè pussibule chì questu hè precisamente per quessa chì Kissin evoca una simpatia cusì da u publicu, è i so prugrammi di l'opere di i romantichi sò scontri cun tali entusiasmu.

Da a mità di l'anni ottanta, Kissin hà cuminciatu à viaghjà à l'esteru. A data, hà digià visitatu, è più di una volta, in Inghilterra, Italia, Spagna, Austria, Giappone, è parechji altri paesi. Hè statu ricunnisciutu è amatu fora; l'inviti à vene in giru sò avà ghjunti à ellu in un numeru sempre crescente; prubabilmente, avissi accunsentutu più spessu s'ellu ùn era per i so studii.

Fora, è in casa, Kissin spessu dà cuncerti cù V. Spivakov è a so orchestra. Spivakov, ci vole à dà u so duvutu, generalmente piglia una parte ardente in u destinu di u zitellu; hà fattu è cuntinueghja à fà assai per ellu persunale, per a so carriera prufessiunale.

Duranti unu di i tour, in l'aostu di u 1988, in Salzburgu, Kissin hè statu presentatu à Herbert Karajan. Dicenu chì u maestru di ottant'anni ùn si pudia trattene e lacrime quand'ellu hà intesu per prima volta u ghjovanu ghjucà. Immediatamente l'hà invitatu à parlà inseme. Infatti, uni pochi di mesi dopu, u 30 di dicembre di u stessu annu, Kissin è Herbert Karaja suonu u Primu Concertu per Pianu di Tchaikovsky in Berlinu Ovest. A televisione trasmette stu spettaculu in tutta a Germania. A sera dopu, a vigilia di l'annu novu, u spettaculu si ripete ; Sta volta a trasmissione hè andata à a maiò parte di i paesi europei è i Stati Uniti. Uni pochi mesi dopu, u cuncertu hè statu realizatu da Kissin è Karayan nantu à a Televisione Centrale.

* * *

Valery Bryusov hà dettu una volta: "... U talentu poeticu dà assai quandu hè cumminatu cù u bon gustu è diretta da un pensamentu forte. Per a creatività artistica per vince grandi vittorie, l'orizzonti mentali largu sò necessarii per questu. Solu a cultura di a mente rende pussibule a cultura di u spiritu. (Scritturi russi nantu à u travagliu literariu. - L., 1956. S. 332.).

Kissin ùn solu si senti forte è vividly in l'arti; si sente à tempu un intellettu inquisitivu è una dotazione spirituale largamente ramificata - "intelligenza", secondu a terminologia di i psicologi occidentali. Li ama i libri, cunnosce bè a puesia ; i parenti tistimunianu chì pò leghje pagine intere per core da Pushkin, Lermontov, Blok, Mayakovsky. Studià à a scola era sempre datu à ellu senza assai difficultà, ancu s'ellu à volte avia da piglià forti pause in i so studii. Hà un hobby - scacchi.

Hè difficiule per l'esterni di cumunicà cun ellu. Hè laconic - "silenziu", cum'è Anna Pavlovna dici. Tuttavia, in questu "omu silenziu", apparentemente, ci hè un travagliu internu constante, incessante, intensu è assai cumplessu. A megliu cunferma di questu hè u so ghjocu.

Hè difficiuli ancu di imaginà quantu serà difficiule per Kissin in u futuru. Dopu tuttu, a "applicazione" fatta da ellu - è chì! - deve esse ghjustificatu. Cum'è a speranza di u publicu, chì hà ricevutu cusì calorosamente u ghjovanu musicista, hà cridutu in ellu. Da nimu, prubabilmente, ùn aspettanu tantu oghje cum'è da Kisin. Hè impussibile per ellu di stà cum'è era dui o trè anni fà - o ancu à u livellu attuale. Iè, hè praticamenti impussibile. Quì "o - o" ... Significa ch'ellu ùn hà altru modu, ma per andà avanti, in constantemente multiplicà, cù ogni nova stagione, novu prugramma.

Inoltre, per via, Kissin hà prublemi chì deve esse trattatu. Ci hè qualcosa per travaglià, qualcosa per "multiplicà". Ùn importa micca quanti sentimenti entusiastici chì u so ghjocu evoca, dopu avè guardatu più attentamente è più attente, cuminciate à distingue qualchi mancanza, difetti, colli di bottiglia. Per esempiu, Kissin ùn hè micca un cuntrolliu impeccable di u so propiu rendimentu: in u palcuscenicu, qualchì volta accelerà involuntariamente u ritmu, "drives up", cum'è dicenu in tali casi; u so pianoforte à volte sona booming, viscosu, "overloaded"; u tessulu musicale hè qualchì volta cupertu cù punti di pedali grossi è abbundanti sovrapposti. Ricertamenti, per esempiu, in a stagione 1988/89, hà ghjucatu un prugramma in a Great Hall of the Conservatory, induve, cù altre cose, ci era a sonata B minor Chopin. A ghjustizia esige di dì chì i difetti sopra citati eranu abbastanza evidenti in questu.

U stessu prugramma di cuncerti, per via, includeva Arabesques di Schumann. Eranu u primu numeru, aprite a sera è, à dilla franca, ùn sò micca stati troppu bè. "Arabesques" hà dimustratu chì Kissin ùn hè micca subitu, micca da i primi minuti di u spettaculu "entra" in a musica - hà bisognu di un certu tempu per rinfriscà emutivu, per truvà u statu di scena desideratu. Di sicuru, ùn ci hè nunda di più cumuna, di più cumuna in a pratica di massa. Questu succede à quasi tutti. Ma sempre… Quasi, ma micca cù tutti. Hè per quessa ùn hè impussibile micca di signalà stu taccu d'Achille di u ghjovanu pianista.

Una cosa più. Forse u più significativu. Hè digià statu nutatu prima: per Kissin ùn ci sò micca barrieri virtuosi-tecnichi insurmountable, affronta ogni difficultà pianistica senza sforzu visibile. Questu, però, ùn significa micca chì si pò sente calmu è senza preoccupazione in termini di "tecnica". Prima, cum'è dettu prima, a so ("tecnica") ùn succede mai à nimu. in eccessu, si pò manca solu. È veramente, ci hè una mancanza constante di artisti grandi è esigenti; in più, u più significativu, più audace e so idee creativi, più mancanu. Ma ùn hè micca solu questu. Ci vole à dì direttamente, u pianismu di Kisin da sè stessu ùn rapprisenta ancu un valore esteticu eccezziunale - quellu valore intrinsicu, chì generalmente distingue i maestri di prima classe, serve cum'è un signu caratteristicu di elli. Ricurdemu l'artisti più famosi di u nostru tempu (u rigalu di Kissin dà u dirittu à tali paraguni): u so prufessiunale. aptitude delizie, tocca in sè, cum'è tali, a priscinniri di tuttu u restu. Questu ùn si pò ancu dì di Kisin. Il n'a pas encore atteint ces hauteurs. Sè, sicuru, pensemu à u mondu musicale è eseguisce Olympus.

È in generale, l'impressione hè chì, finu à avà, assai cose in ghjucà u pianoforte sò ghjunti abbastanza facilmente à ellu. Forsi ancu troppu faciule; da quì i più è i minus ben cunnisciuti di u so arte. Oghje, prima di tuttu, ciò chì vene da u so talentu naturali unicu hè nutatu. È questu hè bellu, sicuru, ma solu per u mumentu. In u futuru, qualcosa hà da cambià di sicuru. Chì ? Cumu? Quandu ? Tuttu dipende…

G. Tsypin, 1990

Lascia un Audiolibro