Irina Konstantinovna Arkhipova |
Cantanti

Irina Konstantinovna Arkhipova |

Irina Arkhipova

Data di nascita
02.01.1925
Data di morte
11.02.2010
Una prufessione
cantanti
Tipu di voce
mezzo-soprano
paese
Russia, URSS

Eccu uni pochi di estratti da un gran numaru d'articuli nantu à Arkhipova:

"A voce di Arkhipova hè tecnicamente affinata à a perfezione. Sona incredibilmente ancu da a nota più bassa à a più alta. La position vocale idéale lui donne un éclat métallique incomparable, qui permet même aux phrases chantées pianissimo de se précipiter sur un orchestre enragé » (Journal finlandais Kansanuutiset, 1967).

"L'incredibile splendore di a voce di u cantante, u so culore chì cambia senza fine, a so flessibilità ondulante ..." (Gurnale americanu Columbus Citizen Journal, 1969).

"Montserrat Caballe è Irina Arkhipova sò fora di ogni cumpetizione! Sò unu è solu di u so tipu. Grâce au festival d'Orange, nous avons eu la chance de voir à la fois les deux grandes déesses de l'opéra moderne dans Il trovatore, toujours rencontrées avec un accueil enthousiaste du public » (Journal français Combat, 1972).

Irina Konstantinovna Arkhipova hè natu u 2 di ghjennaghju di u 1925 in Mosca. Irina ùn avia ancu nove anni quandu u so sente, a memoria, u sensu di u ritmu hà apertu e porte di a scola in u Conservatoriu di Mosca per ella.

"Mi ricordu sempre di una atmosfera speciale chì regnava in u cunservatoriu, ancu e persone chì avemu scontru eranu in qualchì modu significativu, belli", ricorda Arkhipova. – Ci sò stati ricevuti da una signora d’aspettu nobile cù un capeddu lussuosu (cum’è allora l’imaginava). À l'audizione, cum'è s'aspittava, mi era dumandatu di cantà qualcosa per pruvà a mo orechja musicale. Chì puderia cantà tandu, sò un zitellu di u mo tempu d’industrializazione è di cullettività ? Aghju dettu ch’e aghju cantatu « A Canzona di u Trattore » ! Allora m'hà dumandatu di cantà qualcosa d'altru, cum'è un estrattu familiar d'una opera. Puderia fà questu perchè ne cunnosci uni pochi : a mo mamma cantava à spessu l'aria o l'estratti di l'opera populari chì eranu trasmessi à a radiu. E aghju suggeritu: "Cantà u coru di "Girls-beauties, darlings-girlfriends" da "Eugene Onegin"". Stu suggerimentu mio hè statu ricivutu più favurevule chè u Tractor Song. Allora anu verificatu u mo sensu di u ritmu, a memoria musicale. Aghju ancu rispostu à altre dumande.

Quandu l'audizione era finita, ci hè statu lasciatu à aspittà i risultati di a prova. Dda bella maestra femina hè ghjunta à noi, chì m'hà colpitu cù i so capelli magnifichi, è hà dettu à babbu chì eru accettatu in a scola. Allora hà cunfessu à u babbu chì quandu ellu parlava di e capacità musicali di a so figliola, insistendu à sente, hà pigliatu per l'esagerazione di i genitori è era felice chì era sbagliata, è u babbu era ghjustu.

Mi compru subitu un pianoforte Schroeder... Ma ùn aghju micca bisognu di studià à a scola di musica in u cunservatoriu. U ghjornu chì a mo prima lezioni cù un maestru hè stata programata, aghju cascatu seriu malatu - stava stendu cù una temperatura alta, catturà un friddu (inseme cù a mo mamma è u fratellu) in linea à a Sala di Culonni durante l'addiu à SM Kirov. . È cuminciò - un ospedale, cumplicazioni dopu a scarlatina ... E lezioni di musica eranu fora di quistione, dopu à una longa malatia, aghju appena avutu a forza di cumpensà ciò chì mi mancava in una scola regulare.

Ma babbu ùn hà micca rinunziatu à u so sognu di dà mi una educazione musicale iniziale, è a quistione di e lezioni di musica hè tornata. Siccomu era troppu tardu per mè per principià e lezioni di pianoforte in una scola di musica (sò stati accettati quì à l'età di sei o sette anni), u mo babbu hè statu cunsigliatu di invità un maestru privatu chì mi "catch up" cun mè in u curriculum di a scola. è mi preparanu per l'ammissione. U mo primu maestru di pianoforte hè Olga Alexandrovna Golubeva, cù quale aghju studiatu per più di un annu. À quellu tempu, Rita Troitskaya, a futura mamma di l'ora famosu cantante Natalya Troitskaya, hà studiatu cun ella cun mè. Dopu, Rita divintò un pianista prufessiunale.

Olga Alexandrovna hà cunsigliatu à u mo babbu per piglià micca à a scola di u cunsirvatori, ma à i Gnesins, induve aghju avutu più chance d'esse accettatu. Simu andati cun ellu in u campu di ghjocu di u Cane, induve si trovanu allora a scola è a scola di i Gnesins… ".

Elena Fabianovna Gnesina, dopu à sente à u ghjovanu pianista, a mandò à a classa di a so surella. Eccellente musicalità, boni mani aiutanu à "saltà" da u quartu gradu direttamente à u sestu.

"Per a prima volta, aghju amparatu una valutazione di a mo voce in una lezione di solfeggio da un maestru PG Kozlov. Avemu cantatu u compitu, ma qualchissia di u nostru gruppu era fora di sintonia. Per verificà quale face questu, Pavel Gennadievich hà dumandatu à ogni studiente di cantà separatamente. Era ancu u mo turnu. Da a vergogna è a paura ch'e aghju avutu à cantà solu, aghju literalmente cringed. Ancu s'ellu cantava l'intonazione pulita, era cusì preoccupatu chì a mo voce ùn sonava micca cum'è un zitellu, ma quasi cum'è un adultu. U maestru cuminciò à sente attenti è cun interessu. I picciotti, chì anu intesu ancu qualcosa di inusual in a mo voce, si sò risati: "Finalmente anu trovu u falsu". Ma Pavel Gennadievich interruppe bruscamente u so divertimentu: "Ridite in vanu! Perchè ella hà una voce ! Forse serà una famosa cantante ".

U scoppiu di a guerra impedisce à a zitella di finisce i so studii. Siccomu u babbu di Arkhipova ùn hè statu scrittu in l'esercitu, a famiglia hè stata evacuata à Tashkent. Quì, Irina hà graduatu da u liceu è intrutu in a filiera di l'Istitutu di l'Architectura di Mosca, chì era ghjustu apertu in a cità.

Idda hà fattu successu dui corsi è solu in u 1944 turnò à Mosca cù a so famiglia. Arkhipova cuntinuò à participà attivamente à i spettaculi dilettanti di l'istitutu, senza mancu pensà à una carriera di cantante.

U cantante ricorda:

"À u Conservatoriu di Mosca, i studienti anziani anu l'uppurtunità di pruvà a so pedagogia - di studià in a so specialità cù tutti. A listessa inquieta Kisa Lebedeva m'hà cunvintu per andà in stu settore di a pratica studiente. Aghju "avè" u vocalist studente Raya Loseva, chì hà studiatu cù u prufessore NI Speransky. Avia una voce assai bona, ma finu à avà ùn ci era micca una idea chjara di a pedagogia vocale : in fondu, hà pruvatu à spiegà mi tuttu cù l'esempiu di a so voce o di quelle opere ch'ella facia ella stessa. Ma Raya hà trattatu i nostri studii in cuscenza, è in prima tuttu paria chì andava bè.

Un ghjornu m'hà purtatu à u so prufissore per mustrà i risultati di travaglià cun mè. Quandu aghju cuminciatu à cantà, esce da l'altra stanza, induve era tandu, è dumandò sorpresa : "Quale hè questu cantu?" Paradisu, cunfusu, senza sapè ciò chì esattamente NI Speransky m'hà indicatu: "Ella canta". U prufessore hà appruvatu: "Bè". Allora Raya hà annunziatu cù fierezza: "Questu hè u mo studiente". Ma tandu, quandu aghju avutu à cantà à l'esame, ùn pudia micca piacè. In a classa, hà parlatu tantu di qualchi tecniche chì ùn eranu in alcun modu coherente cù u mo cantu di solitu è ​​mi eranu stranieri, hà parlatu cusì incomprensibile di respirazione chì era cumplitamenti cunfusu. Eru tantu preoccupatu, cusì custrettu in l'esame, chì ùn pudia micca vede nunda. Dopu à quessa, Raya Loseva disse à a mo mamma: "Chì devu fà? Ira hè una ragazza musicale, ma ùn pò micca cantà ". Di sicuru, era dispiacevule per a mo mamma à sente questu, è in generale persu a fede in a mo capacità vocale. Nadezhda Matveevna Malysheva hà rinvivitu a fede in mè stessu. Hè da u mumentu di a nostra riunione chì cuntu a mo biografia di u cantante. In u circondu vocale di l'Istitutu di l'Architectura, aghju amparatu i tecnichi basi di l'impostazione di voce curretta, era quì chì u mo apparatu di cantu hè statu furmatu. È hè à Nadezhda Matveevna chì devu ciò ch'e aghju fattu.

Malysheva è pigliò a zitella à una audizione in u Conservatoriu di Mosca. L'opinione di i prufessori di u cunsirvatori era unanimu: Arkhipova deve entra in u dipartimentu vocale. Lascendu u travagliu in l'attellu di cuncepimentu, si dedica cumplettamente à a musica.

In l'estiu di u 1946, dopu assai esitazioni, Arkhipova applicà à u cunservatoriu. Duranti l'esami in a prima volta, hè stata intesa da u famosu maestru vocale S. Savransky. Hà decisu di piglià u candidatu in a so classe. Sottu a so guida, Arkhipova hà migliuratu a so tecnica di cantu è digià in u so secondu annu hà fattu u so debut in u spettaculu di l'Opera Studio. Cantò u rolu di Larina in l'opera di Tchaikovsky Eugene Onegin. Hè stata seguita da u rolu di Spring in Rimsky-Korsakov's The Snow Maiden, dopu chì Arkhipova hè stata invitata à fà in a radiu.

Arkhipova si move in u dipartimentu full-time di u cunservatoriu è principia à travaglià nantu à u prugramma di diploma. A so prestazione in a Piccula Sala di u Conservatoriu hè stata valutata da u cumitatu d'esame cù u puntu più altu. Arkhipova hè stata pruposta di stà in u cunservatoriu è hè stata cunsigliata per l'ingressu à a scola graduata.

Tuttavia, à quellu tempu, una carriera di insegnamentu ùn attrae micca Arkhipova. Idda vulia esse un cantante è, nantu à u cunsigliu di Savransky, decide di unisce à u gruppu di trainee di u Teatru Bolshoi. Ma u fallimentu l'aspittava. Allora u ghjovanu cantante partì per Sverdlovsk, induve hè stata accettata immediatamente in a troupe. U so debut hè fattu duie settimane dopu à a so ghjunta. Arkhipova hà fattu u rolu di Lyubasha in l'opera di NA Rimsky-Korsakov "A sposa di u Tsar". U so cumpagnu era u famosu cantante d'opera Yu. Guliaev.

Eccu cumu si ricorda sta volta:

"U primu scontru cù Irina Arkhipova hè stata una rivelazione per mè. Hè accadutu in Sverdlovsk. Eru sempre un studiente in u cunservatoriu è hà realizatu in picculi parti nantu à u palcuscenicu di u Sverdlovsk Opera Theatre cum'è trainee. È di colpu si sparse un rumore, un novu ghjovanu, talentu cantante hè statu accettatu in a troupe, chì era digià parlatu cum'è maestru. Hè stata immediatamente pruposta un debut - Lyubasha in Rimsky-Korsakov's The Tsar's Bride. Probabilmente era assai preoccupata ... In seguitu, Irina Konstantinovna m'hà dettu ch'ella si alluntanò da i poster cù paura, induve hè statu stampatu prima: "Lyubasha - Arkhipova". È quì hè a prima prova di Irina. Ùn ci era micca scenariu, ùn ci era micca spettatori. Ci era solu una sedia nantu à u palcuscenicu. Ma c'era un orchestra è un direttore à u podium. E ci era Irina - Lyubasha. Altu, slender, in una blusa modesta è falda, senza un vestitu di scena, senza maquillaje. Aspirante cantante…

Eru backstage à cinque metri da ella. Tuttu era ordinariu, in modu di travagliu, a prima prova grossa. U cunduttore hà dimustratu l'intruduzioni. È da u primu sonu di a voce di u cantante, tuttu hà cambiatu, hè vinutu à a vita è hà parlatu. Ella cantava "Questu hè ciò chì aghju campatu, Grigory", è era cusì un suspiru, tiratu è dolente, era una verità cusì chì aghju scurdatu di tuttu; era una cunfessione è una storia, era una rivelazione di un core nudu, avvelenatu da l'amarezza è u soffrenu. In a so severità è a so limitazione internu, in a so capacità di ammaistrà i culori di a so voce cù l'aiutu di i mezi più cuncisi, campava una fiducia assuluta chì entusiasmava, scunviava è sorpresa. L'aghju cridutu in tuttu. Parolla, sonu, apparenza - tuttu parlava in riccu russu. Mi sò scurdatu chì questu hè un'opera, chì questu hè un palcuscenicu, chì questu hè una prova è ci sarà un spettaculu in pochi ghjorni. Era a vita stessa. Era cum'è quellu statu quandu pare chì una persona hè fora di a terra, una tale ispirazione quandu si simpatizza è empatize cù a verità stessa. "Eccu ella, Mamma Russia, cumu canta, cumu piglia u core", aghju pensatu allora ... "

Mentre travagliava in Sverdlovsk, u ghjovanu cantante hà allargatu u so repertoriu operu è migliurà a so tecnica vocale è artistica. Un annu dopu, hè diventata laureata di u Cuncorsu Vocale Internaziunale in Varsavia. Riturnendu da quì, Arkhipova hà fattu u so debut in a parti classica per mezzo-soprano in l'opera Carmen. Hè sta festa chì divintò u puntu di svolta in a so biografia.

Dopu à ghjucà u rollu di Carmen, Arkhipova hè statu invitatu à a troupe di u Teatru Maly Opera in Leningrad. In ogni casu, ùn hà mai fattu à Leningrad, perchè à u stessu tempu hà ricevutu un ordine per esse trasferitu à a troupe di u Teatru Bolshoi. Idda fù nutatu da u capimachja di u teatru A. Melik-Pashayev. Hà travagliatu nantu à l'aghjurnamentu di a pruduzzione di l'opera Carmen è avia bisognu di un novu interprete.

È u 1 d'aprile di u 1956, a cantante hà fattu u so debut in u palcuscenicu di u Teatru Bolshoi in Carmen. Arkhipova hà travagliatu nantu à u palcuscenicu di u Teatru Bolshoi per quaranta anni è hà fattu in quasi tutte e parti di u repertoriu classicu.

In i primi anni di u so travagliu, u so mentore era Melik-Pashayev, è dopu u famosu direttore d'opera V. Nebolsin. Dopu à una premiere triunfante in Mosca, Arkhipova hè stata invitata à l'Opera di Varsavia, è da quellu tempu a so fama principia nantu à u palcuscenicu di l'opera mundiale.

In u 1959, Arkhipova era u cumpagnu di u famosu cantanti Mario Del Monaco, chì fù invitatu à Mosca per ghjucà u rolu di José. Dopu à u funziunamentu, u famosu artista, à u turnu, invitò Arkhipova à participà à pruduzzione di sta opera in Napuli è Roma. Arkhipova divintò u primu cantante russu à unisce à e cumpagnie straniere di l'opera.

"Irina Arkhipova", disse u so cullega talianu, "hè esattamente u Carmen chì vecu sta maghjina, luminosa, forte, sana, luntanu da ogni toccu di vulgarità è vulgarità, umana. Irina Arkhipova hà un temperamentu, una intuizione di scena sottile, un aspettu charming, è, sicuru, una voce excelente - una mezzo-soprano di una larga gamma, chì hè fluente. Hè un cumpagnu maravigliu. A so interpretazione significativa è emotiva, a so trasmissione sincera è espressiva di a prufundità di l'imaghjini di Carmen m'hà datu, cum'è l'interprete di u rolu di José, tuttu ciò chì era necessariu per a vita di u mo eroe in scena. Hè veramente una grande attrice. A verità psicologica di u cumpurtamentu è i sentimenti di a so eroina, organicamente cunnessu cù a musica è u cantu, passendu per a so persunità, riempia tuttu u so esse.

In a stagione 1959/60, inseme cù Mario Del Monaco, Arkhipova hà fattu in Napuli, Roma è altre cità. Hà ricevutu grandi recensioni da a stampa:

"... Un veru trionfu hè cascatu à u lottu di u solista di u Teatru Bolshoi di Mosca Irina Arkhipova, chì hà fattu cum'è Carmen. A voce forte, larga, rara bellezza di l'artista, chì domina l'orchestra, hè u so strumentu ubbidiente; cù u so aiutu, u cantante hà sappiutu sprime una serie di sentimenti chì Bizet hà dotatu l'eroina di a so opera. A dizione perfetta è a plasticità di a parolla deve esse enfatizzata, chì hè soprattuttu notevuli in i recitativi. Nimu menu di a maestria vocale di Arkhipova hè u so talentu di attore eccezziunale, chì si distingue per a so eccellente elaborazione di u rolu finu à i più minimi dettagli "(Zhiche Varsavia u ghjurnale di dicembre 12, 1957).

"Avemu assai ricordi entusiastici di l'interpreti di u rolu principali in l'opera maravigghiusa di Bizet, ma dopu à sente l'ultima Carmen, pudemu dì cun fiducia chì nimu ùn hà suscitatu una tale admirazione cum'è Arkhipova. A so interpretazione per noi, chì avemu l'opera in u sangue, pareva completamente nova. Carmen russa eccezziunale fedele in una pruduzzione italiana, per esse onestu, ùn avemu micca aspittatu di vede. Irina Arkhipova in u spettaculu di ieri hà apertu novi orizonti di spettaculu per u caratteru di Merimee - Bizet "(Gurnale Il Paese, 15 di ghjennaghju di u 1961).

Arkhipova hè statu mandatu in Italia micca solu, ma accumpagnatu da un interprete, un maestru di a lingua italiana Y. Volkov. Apparentemente, l'ufficiali anu a paura chì Arkhipova ferma in Italia. Uni pochi di mesi dopu, Volkov divintò u maritu di Arkhipova.

Cum'è l'altri cantanti, Arkhipova hè spessu vittima di l'intrighi in u cuntestu. Calchì volta u cantanti era simpricimenti ricusatu di lascià sottu u pretestu ch'ella avia troppu inviti da parechji paesi. Allora un ghjornu, quandu Arkhipova hà ricevutu un invitu da l'Inghilterra per participà à a pruduzzione di l'opera Il Trovatore nantu à u palcuscenicu di u Teatru di Covent Garden, u Ministeru di a Cultura hà rispostu chì Arkhipova era occupatu è offre à mandà un altru cantante.

L'espansione di u repertoriu hà causatu micca menu difficultà. In particulare, Arkhipova divintò famosu per u so spettaculu di a musica sacra europea. Tuttavia, per un bellu pezzu ùn pudia micca include a musica sacra russa in u so repertoriu. Solu à a fine di l'anni 80, a situazione cambia. Fortunatamente, sti "circustanze accumpagnate" sò stati in u passatu distante.

"L'arti performative di Arkhipova ùn pò micca esse piazzate in u quadru di alcun rolu. U circhiu di i so interessi hè assai largu è diversu, - scrive VV Timokhin. - Inseme cù l'opera, un locu enormu in a so vita artistica hè occupatu da l'attività di cuncertu in i so aspetti più diversi: sò spettaculi cù l'Ensemble di Violin di u Teatru Bolshoi, è a participazione à spettaculi di cuncerti di opere d'opera, è una forma cusì rara. di spettaculu oghje cum'è Opernabend (serata di musica d'opera) cù una orchestra sinfonia, è prugrammi di cuncerti accumpagnati da un organu. È à a vigilia di u 30 anniversariu di a Vittoria di u Populu Suvièticu in a Grande Guerra Patriottica, Irina Arkhipova apparsu davanti à l'audienza cum'è un magnificu interprete di a canzona sovietica, magistralmente trasmette u so calore lirica è alta citadinanza.

A versatilità stilistica è emotiva inherente à l'arti di Arkhipova hè inusualmente impressiunanti. Nantu à u teatru di u Bolshoi, hà cantatu quasi tuttu u repertoriu destinatu à mezzo-soprano - Marfa in Khovanshchina, Marina Mnishek in Boris Godunov, Lyubava in Sadko, Lyubasha in The Tsar's Bride, Love in Mazepa, Carmen in Bizet, Azucenu in Il trovatore, Eboli in Don Carlos. Per u cantanti, chì conduce una attività di cuncertu sistematicu, hè diventatu naturali per vultà à l'opere di Bach è Handel, Liszt è Schubert, Glinka è Dargomyzhsky, Mussorgsky è Tchaikovsky, Rachmaninov è Prokofiev. Quanti artisti anu à u so creditu romanze di Medtner, Taneyev, Shaporin, o un travagliu cusì maravigliu di Brahms cum'è Rhapsody per mezzo-soprano cù coru masculinu è orchestra symphony? Quanti amanti di a musica eranu familiarizati cù, per esempiu, i duetti vocali di Tchaikovsky prima chì Irina Arkhipova li registrava in un discu in un ensemble cù solisti di u Teatru Bolshoi Makvala Kasrashvili, è ancu cù Vladislav Pashinsky?

Cuncludi u so libru in u 1996, Irina Konstantinovna hà scrittu:

"... In l'intervalli trà i tour, chì sò una cundizione indispensabile per una vita creativa attiva, arregistrà u prossimu discu, o megliu, un CD, filmà programmi televisivi, cunferenze di stampa è interviste, intruduce cantanti à i cuncerti di a Biennale di Cantu. Mosca - San Petruburgu ", travaglià cù i studienti, travaglià in l'Unione Internaziunale di Figure Musicali ... È più travagliu nantu à u libru, è più ... È ...

Eiu stessu sò sorpresu di cumu, cù tutte e mo cariche di travagliu francamente pazzi di affari pedagogichi, urganizatori, suciali è altri "non-vucali", continuu sempre à cantà. Cum'è quellu scherzu annantu à u sartore chì hè statu elettu rè, ma ùn vole micca rinunzià à u so mistieru è cuce un pocu di più di notte...

Eccu! Un altru telefonu ... "Chì? Dumandate à urganizà una master class? Quandu ?.. È induve duverebbe fà ? .. Cumu ? A registrazione hè digià dumane ? .. "

A musica di a vita cuntinueghja à sonà… È hè maravigliosa.

Lascia un Audiolibro