Chjave |
Termini di musica

Chjave |

categurie di dizziunariu
termini è cuncetti

chiave francese, chiave inglese, germe. Schlussel

Un segnu nantu à un bastone musicale chì determina u nome è l'altitudine (appartinendu à una o à l'altra ottava) di un sonu nantu à una di e so ligne; stabilisce u valore di pitch assolutu di tutti i soni arregistrati nantu à u pentagramma. K. hè appiccicatu in tale manera chì una di e cinque linii di u pentaghju l'intersece in u centru. Messu à u principiu di ogni penta; in u casu di una transizione da una K. à l'altru, un novu K hè scrittu in u locu currispundente di u pentagramma. Trè sfarenti sò usati. chjave: G (sale), F (fa) è C (do); i so nomi è iscrizioni venenu da lat. lettere chì denotano i soni di l'altezza currispundenti (vede Alfabetu Musicale). U marcuri. seculi cuminciaru à aduprà linii, ognuna di quali denotava l'altezza di un certu sonu; facilitavanu a lettura di a notazione musicale incoherente, chì prima solu solu apprussimatamente fissi i contorni di tonalità di a melodia (vede Nevmas). Guido d'Arezzo à l'iniziu di l'XI seculu. migliurà stu sistema, purtendu u numeru di linii à quattru. A linea rossa più bassa denotava u tonu F, a terza linea gialla denotava u tonu C. À u principiu di sti linii, sò stati posti e lettere C è F, chì anu realizatu e funzioni di K. In seguitu, l'usu di e linee culurite hè stata abbandunata. è u valore di pitch assolutu hè statu assignatu à e note. solu lettere. In principiu, sò stati scritti parechji (finu à trè) nantu à ogni penta, dopu u so numeru era ridutta à una penta. Di i designazioni di lettere di i soni, G, F è C sò stati utilizati principarmenti cum'è K. I contorni di sti lettere anu cambiatu gradualmente finu à avè acquistatu u mudernu. forme grafiche. A chjave G (sol), o treble, indica u locu di u sali di u sonu di a prima ottava; si trova nantu à a seconda linea di a penta. Un altru tipu di K. sali, u cusì chjamatu. francese anticu, postu nantu à a prima linea, mudernu. ùn hè micca utilizatu da i cumpusitori, però, quandu si ristampa l'opere in quale era usatu prima, stu codice hè cunsirvatu. A chjave F (fa), o bassu, indica a pusizione di u sonu fa di una piccula ottava; hè postu nantu à a quarta linea di u persunale. In a musica antica, K. fa si trova ancu in a forma di un bass-profundo K. (da u latinu profundo - deep), chì hè stata utilizata per u registru bassu di a parte bassa è hè stata posta nantu à a quinta linea, è baritone. K. - nantu à a terza linea. Chjave C (do) indica u locu di u sonu finu à a prima ottava; mudernu A chjave C hè usata in duie forme: alto - nantu à a terza linea è tenore - in a quarta linea. In l'antica partitura corale, a chjave C di cinque tipi hè stata aduprata, vale à dì, in tutti i linii di u pentagramma; in più di quelli citati sopra, sò stati utilizati i seguenti: sopranu K. - in a prima linea, mezzo-soprano - in a seconda linea, è baritone - in a quinta linea.

Chjave |

I partituri coralli muderni sò arregistrati in viulinu è bassu k., ma i cori è u coru. i cunduttori incontranu constantemente a clef C quandu eseguisce opere di u passatu. A parte tenore hè scritta in treble K., ma hè lettu un ottava più bassu di u scrittu, chì hè qualchì volta indicatu da u numeru 8 sottu à a chjave. In certi casi, un viulinu doppiu K. in u listessu significatu hè usatu per a parte di tenore.

Chjave |

U significatu di l 'applicazzioni di sect. K. cunsiste à evità quant'è pussibule un gran numaru di linii supplementari in a notazione di i soni è rende cusì più faciule a lettura di e note. Alto K. hè utilizatu per a notazione di a parte di viola arcuata è viol d'amour; tenore - per a notazione di a parte di trombone tenore è in parte u violoncello (in u registru superiore).

In u cusì chjamatu. "Bandera di Kiev" (notazione musicale quadrata), chì hè diventata diffusa in Ucraina è Russia in u 17u seculu, diversi. tipi di a chjave C, cumpresu u cefaut K., chì hà acquistatu un significatu speciale quandu si registranu canti monofonichi di ogni ghjornu. U nome di u cefaut K. vene da quellu usatu in a chjesa. pratica musicali di u sistema hexachordal di solmization, secondu à quale u sonu do (C), presu cum'è a basa di a notazione chjave, cuntatu i nomi fa è ut.

Chjave |

U sistema hexachord di solmizazione applicata à a scala di a chjesa. U voluminu sanu di a scala, a so notazione in a chjave di cefout è i nomi di solmizazione di i passi.

Cù l'aiutu di un cefaut K., tutti i soni di una chjesa piena sò stati registrati. una scala chì currisponde à u voluminu di voci maschili (vede Scala di ogni ghjornu); dopu, quandu à a chjesa. I picciotti, è poi e donne, cuminciaru à esse attrattu da u cantu, u cefaut K. era ancu usatu in i so partiti, chì anu realizatu un ottava più altu ch'è l'omi. Graficamenti, u cefaut K. hè una spezia di nota quadru cù una calma; hè pusatu nantu à a terza linea di stava, assignendu à ellu u locu di u 4u passu di a chjesa. scala - finu à a prima ottava. A prima edizione stampata, in quale u sistema di u cantu di cefaut hè statu delineatu, era L'ABC di u Cantu Musicale Simple Secondu a Chjave Cefaut (1772). Cù una presentazione monofonica di melodie di ogni ghjornu, u cefaut K. conserva u so significatu finu à questu ghjornu.

Da vede: Razumovsky DV, Cantu chjesa in Russia (Esperienza di presentazione storica è tecnica) ..., vol. 1-3, M., 1867-69; Metallov VM, Essai nantu à a storia di u cantu di a chjesa ortodoxa in Russia, Saratov, 1893, M., 1915; Smolensky SV, Nant'à l'antica notazioni di cantu russu San Petruburgu, 1901; Sposobin IV, Teoria elementare di a musica, M., 1951, posl. ed., M., 1967; Gruber R., Storia della cultura musicale, vol. 1, parte 1, M.-L., 1941; Wolf J., Handbuch der Notationskunde, Bd 1-2, Lpz., 1913-19; Ehrmann R., Die Schlüsselkombinationen im 15. und 16. Jahrhundert, "AMw", Jahrg. XI, 1924 ; Wagner P., Aus der Frühzeit des Liniensystems, "AfMw", Jahrg. VIII, 1926 ; Smits van Waesberghe J., La notation musicale de Guido d'Arezzo, « Musica Disciplina », v. V, 1951 ; Arel W., Die Notation der Polyphonen Music, 900-1600, Lpz., 1962; Federshofer H., Hohe und tiefe Schlüsselung im 16. Jahrhundert, in: Festschrift Fr. Blume…, Kassel, 1963.

VA Vakhromeev

Lascia un Audiolibro