Stretta |
Termini di musica

Stretta |

categurie di dizziunariu
termini è cuncetti

Stretta, strettu

itali. stretta, stretto, da stringere - comprime, riduce, accurtà; German eng, gedrängt - concisu, strettamente, Engfuhrung - tenuta concisa

1) Simulation holding (1) polyphonic. temi, carattarizati da l'intruduzioni di a voce o di voci imitanti prima di a fine di u tema in a voce iniziale; in un sensu più generale, l'intruduzione imitativa di un tema cù una distanza introduttiva più corta chè in a simulazione originale. S. pò esse realizatu in a forma di una imitazione simplice, induve u tema cuntene cambiamenti in melodichi. disegnu o hè realizatu incompletamente (vede a, b in l'esempiu sottu), è ancu in a forma canonica. imitazione, canon (vede c, d in u listessu esempiu). Una caratteristica di l'emergenza di S. hè a brevità di a distanza di l'entrata, chì hè evidenti à l'arechja, chì determina l'intensità di l'imitazione, l'accelerazione di u prucessu di stratificazione polifonica. voti.

JS Bach. Prélude et fugue en fa mineur pour orgue, BWV 534.

PI Tchaikovsky. Suite n° 1 per orchestra. Fuga.

P. Hindemith. Ludus tonalis. Fuga secunda in G.

IS Bax. U Claviu Ben Temperatu, Volume 2. Fuga D-dur.

S. hè puramente contrapuntu. mezi di addensamentu è compacting u sonu, ricezione tematica assai efficace. cuncentrazione; questu predetermina a so ricchezza semantica speciale - esprimerà a cosa principale. qualità C. Hè largamente usatu in decomp. forme polifoniche (cum'è in e rùbbriche polifoniche di forme omofoniche), principalmente in a fuga, ricercare. In a fuga S., prima, unu di i principali. custituisci elementi "di custruzzione" cù u tema, l'uppusizione, l'interludiu. Siconda, S. hè una tecnica chì serve per revelà l'essenza di u tema cum'è i musi principali. pinsamenti in u prucessu di implementazione è à u listessu tempu marcatu i mumenti chjave di pruduzzione, vale à dì, essendu un mutore è à u listessu tempu fixing factor polyphonic. forma (cum'è unità di "diventà" è "diventà"). In fuga, S. hè facultativu. In u Clavier ben temperatu di Bach (in seguitu abbreviatu cum'è "HTK"), si trova in circa a mità di e fughe. S. hè assente u più spessu induve ci sò criaturi. u rolu hè ghjucatu sia da tonale (per esempiu, in a fuga di e-moll da u 1u voluminu di u "HTK" - solu una semblanza di S. in misure 39-40), o contrapuntu. sviluppu realizatu in più di S. (per esempiu, in a fuga c-moll da u 1u vulume, induve un sistema di cumposti derivativi hè furmatu in interludi è cunduzioni di u tema cù contraposizioni ritenuti). In fughe, induve u mumentu di u sviluppu tonale hè accentuatu, u segue, se qualchissia, hè di solitu situatu in sezzioni di ripresa stabile tonale è hè spessu cumminatu cù u climax, enfatizendu. Allora, in a fugue f-moll da u 2u voluminu (trè parti cù relazioni di sonata di chjave), S. sona solu in a cunclusione. parti; in a parti di sviluppu di a fuga in g-moll da u voluminu 1st (bar 17), u S. hè relativamente unobtrusive, mentri a ripresa 3-goal. S. (misura 28) forma u veru climax; in una fuga in tre parti in C-dur op. 87 No 1 di Shostakovich cù a so armunia peculiar. U sviluppu di S. hè statu introduttu solu in ripresa: u 1u cù a seconda contrapusizione ritenuta, u 2u cù un spustamentu horizontale (vede Movable counterpoint). U sviluppu tonale ùn esclude micca l'usu di S., però, contrapuntu. a natura di S. determina u so rolu più impurtante in quelli fughe in quale l'intenzione di u cumpusitore implica un contrapuntu cumplessu. sviluppu di u materiale (per esempiu, in fugues C-dur è dis-moll da u 1u voluminu di "HTK", c-moll, Cis-dur, D-dur da u 2u vulume). In elli, S. pò esse situatu in ogni rùbbrica di a forma, senza escludenu l'esposizione (E-dur fuga da u 1u voluminu, No 7 da l'Arte di Fuga di Bach - S. allargata è in circulazione). Fugues, esposizioni to-rykh sò fatti in a forma di S., sò chjamati stretta. Les introductions par paires dans la stretta fugue du 2e motet de Bach (BWV 226) rappellent la pratique des maîtres austères qui utilisaient largement cette présentation (par exemple, Kyrie de la messe « Ut Re Mi Fa Sol La » de Palestrina).

JS Bach. mottu.

Piuttostu spessu in una fuga parechji S. sò furmati, sviluppatu in un certu. sistema (fugues dis-moll è b-moll da u 1u voluminu di "HTK"; fuga c-moll Mozart, K.-V. 426; fuga da l'intruduzioni à l'opera "Ivan Susanin" di Glinka). A norma hè un arricchimentu graduali, a cumplicazione di cundutte stretta. Per esempiu, in a fuga in b-moll da u 2nd vulume di u "HTK", u 1st (bar 27) è 2nd (bar 33) S. sò scritti nantu à un tema in muvimentu direttu, u 3rd (bar 67) è 4- I (misura 73) - in contrappulu reversibile cumpletu, 5e (misura 80) è 6e (misura 89) - in cuntrappulu reversibile incompletu, 7e finale (misura 96) - in riversibile incompleta cù voci raddoppiate ; S. di sta fuga acquistenu similitudini cù polifonichi dispersi. ciclu variazionale (è cusì u significatu di "forma di u 2u ordine"). In fughe chì cuntenenu più di una S., hè naturali di cunsiderà questi S. cum'è i cumposti urigginali è derivati ​​(vede Contrapuntu cumplessu). In certi pruduzzione. u più cumplessu S. hè in fattu a cumminazzioni uriginale, è u restu di u S. sò, cum'è esse, derivati ​​simplificati, "estrazzioni" da l'uriginale. Per esempiu, in a fuga C-dur da u 1u voluminu di u "HTK", l'uriginale hè 4-goal. S. in bars 16-19 (zona di seccione d'oru), derivati ​​- 2-, 3-goal. S. (vede bars 7, 10, 14, 19, 21, 24) cù permutazioni verticali è horizontali; pò esse presumitu chì u cumpusitore cuminciò à cumpone sta fuga precisamente cù u disignu di a fuga più cumplessa. A pusizione di a fuga, e so funzioni in a fuga sò diverse è essenzialmente universali; in più di i casi citati, unu pò indicà à u S., chì determinanu cumplettamente a forma (a fuga di dui parti in c-moll da u voluminu 2nd, induve in u trasparente, quasi 3-head. 1st part of the S. . cù una predominanza di quattru parti viscose, hè custituita interamente da S.), è ancu in S., chì svolge u rolu di sviluppu (fuga da a 2ª suite orchestrale di Tchaikovsky) è predicatu attivu (Kyrie in Requiem di Mozart, bar 14-). 1). Voices in S. pò entre in ogni intervallu (vede l'esempiu quì sottu), in ogni modu, razzii simplici - ingressu in una ottava, una quinta è una quarta - sò più cumuni, postu chì in questi casi u tonu di u tema hè cunsirvatu.

SI Stravinsky. Concerto per due pianoforti, 4° movimento.

L'attività di S. dipende da parechje circustanze - nantu à u ritmu, dinamica. livellu, u numeru di intruduzioni, ma à u più grande - da contrapuntal. a cumplessità di u S. è a distanza di l'entrata di e voci (u più chjucu hè, u più efficace u S., tutte l'altri cose sò uguali). Canon di dui capi nantu à un tema in muvimentu direttu - a forma più cumuna di C. In 3-goal. S. A voce 3rd entra spessu dopu à a fine di u tema in a voce di principiu, è tali S. sò furmati cum'è una catena di canoni:

JS Bach. U Claviu Ben Temperatu, Volume 1. Fuga F-dur.

S. sò pocu pocu, in quale u tema hè realizatu in pienu in tutte e voci in a forma di un canon (l'ultima risposta entra finu à a fine di a pruposta); S. di stu tipu sò chjamati principali (strettu maestrale), vale à dì, magistralmente fattu (per esempiu, in fughe C-dur è b-moll da u 1u voluminu, D-dur da u 2u voluminu di u "HTK"). I cumpusituri volenu aduprà S. cù decomp. trasformazioni polifoniche. Temi; a cunversione hè aduprata più spessu (per esempiu, fugues in d-moll da u 1u voluminu, Cis-dur da u 2u voluminu; inversione in S. hè tipica per i fugues di WA ​​Mozart, per esempiu, g-moll, K. .-V. 401, c-moll, K.-V. 426) è cresce, in ocasioni diminuite (E-dur fuga da u 2nd vulume di u "HTK"), è spessu parechji sò cumminati. modi di trasfurmazioni (fugue c-moll da u 2u voluminu, bars 14-15 - in muvimentu direttu, in circulazione è crescita; dis-moll da u 1u voluminu, in bars 77-83 - una spezia di stretto maestrale: in muvimentu direttu , in un incrementu è cun un cambiamentu in i rapporti ritmichi). U sonu di S. hè rimbursatu cù contrapunti (per esempiu, a fuga C-dur da u voluminu 1 in misure 7-8); qualchì volta l'aghjuntu o i so frammenti sò ritenuti in S. (bar 28 in a fuga di g-moll da u 1u vulume). S. sò soprattuttu pesanti, induve si imitanu simultaneamente u tema è l'uppusizione ritenuta o temi d'una fuga cumplessa (bar 94 è più ind'è a fuga cis-moll da u 1u vulume di a CTC ; ripresa – numeru 35 – fuga da u quintettu). Op. 57 di Shostakovich). In u citatu S., aghjunghje nantu à dui temi. voti omessi (vede col. 325).

A. Berg. "Wozzek", 3e attu, 1a stampa (fuga).

Cum'è una manifestazione particulari di a tendenza generale in u sviluppu di a nova polifonia, ci hè una complicazione ulteriore di a tecnica di strettu (cumpresa a cumminazione di contrapuntu riversibile incomplete è doppia mobile). Esempii impressiunanti sò S. in a tripla fuga n ° 3 da a cantata "Dopu lettu u Salmu" di Taneyev, in a fuga da a suite "A Tomba di Couperin" di Ravel, in a doppia fuga in A (bars 58-68). ) da u ciclu Ludus tonalis di Hindemith, in a doppia fuga e -moll op. 87 No 4 da Shostakovich (un sistema di ripresa S. cù un canone doppiu in a misura 111), in una fuga da un cuncertu per 2 fp. Stravinsky. In a pruduzzione Shostakovich S., in regula, sò cuncentrati in reprises, chì distingue u so dramaturgu. rolu. High level sufisticazione tecnicu righjunghji S. in i prudutti basatu a tecnulugia seriale. Per esempiu, a ripresa S. fuga da u finale di a 3a sinfonia di K. Karaev cuntene u tema in un muvimentu rakish; u cantu culminante in u Prologu da a Musica Funeraria di Lutosławski hè una imitazione di deci è undici voci cù ingrandimentu è inversione; L'idea di una stretta polifonica hè purtata à a so fine logica in parechje cumpusizioni muderni, quandu e voci entranti sò "compresse" in una massa integrale (per esempiu, u canone senza fine di quattru voci di a 2a categuria à u principiu di u 3a parte di u quatuor à corde di K. Khachaturian).

A classificazione generalmente accettata di S. ùn esiste micca. S., in quale solu u principiu di u tema o u tema cù i mezi hè utilizatu. I cambiamenti melodichi sò qualchì volta chjamati incompleti o parziali. Siccomu i basi fundamentali di S. sò canonichi. forme, per l'applicazione caratteristica di S. di osn hè ghjustificata. definizione di sti formi. S. nantu à dui temi pò esse chjamatu doppia; à a categuria di formi "eccezziunali" (sicondu a terminologia di SI Taneev) sò S., a tecnica di u quali va fora di a gamma di fenomeni di contrapuntu mobile, vale à dì S., induve l'aumentu, a diminuzione, u muvimentu raked sò usati; per analogia cù i canonichi, S. hè distintu in u muvimentu direttu, in circulazione, cumminati, categurie 1 è 2, etc.

In i formi omofonichi, ci sò custruzzioni polifonichi, chì ùn sò micca S. in u sensu sanu (per via di u cuntestu chordal, origine da u periodu omofonicu, pusizioni in a forma, etc.), ma in u sonu s'assumiglia; esempi di tali introduzioni stretta o custruzzioni simili à stretta ponu serve cum'è u principale. tema di u 2u muvimentu di a 1a sinfonia, l'iniziu di u trio di u 3u muvimentu di a 5a sinfonia di Beethoven, un fragmentu di minuetto da a sinfonia C-dur ("Jupiter") di Mozart (mesa 44 in poi), fugato in u sviluppu di u primu muvimentu (vede u numeru 1) di a 19a sinfonia di Shostakovich. In omofonicu è mistu omofonicu-polifonicu. forma una certa analogia di S. sò contrapunally cumplicati cuncludi. custruzzioni (u canone in a ripresa di a cavatina di Gorislava da l'opera Ruslan è Lyudmila di Glinka) è cumminazzioni cumplessi di temi chì prima sonavanu separatamente (u principiu di a ripresa di l'ouverture da l'opera I Maestri Cantori di Nuremberg di Wagner, cuncludi una parte di a coda in a scena di negoziazione da a 5a scena di l'opera - l'epica "Sadko" di Rimsky-Korsakov, a coda di u finale di a sinfonia di Taneyev in c-moll).

2) L'accelerazione rapida di u muvimentu, un aumentu di u ritmu Ch. arr. in cunclusioni. sezione di musica maiò. prod. (in u testu musicale hè indicatu piъ stretto; qualchì volta solu un cambiamentu di tempu hè indicatu: piъ mosso, prestissimo, etc.). S. – simplice è in l’arti. a relazione hè un strumentu assai efficace utilizatu per creà una dinamica. culminazione di i prudutti, spessu accumpagnati da l'attivazione di rhythmic. principià. U primu di tutti, sò diventati generalizati è diventanu una funzione di generu quasi ubligatoriu in talianu. opera (più raramente in una cantata, oratorio) di l'epica di G. Paisiello è D. Cimarosa cum'è l'ultima sezione di l'ensemble (o cù a participazione di u coru) finale (per esempiu, l'ensemble finale dopu l'aria di Paolino in Cimarosa). U matrimoniu secretu). Des exemples marquants appartiennent à WA Mozart (par exemple, prestissimo dans la finale du 2e acte de l'opéra Le nozze di Figaro comme épisode culminant dans le développement d'une situation comique ; dans la finale du 1er acte de l'opéra Don Giovanni, piъ stretto est renforcé par l'imitation stretta). S. in u finale hè ancu tipicu per u pruduttu. itali. cumpusitori di u 19u seculu - G. Rossini, B. Bellini, G. Verdi (per esempiu, piъ mosso in u finale di u 2u attu di l'opera "Aida"; in a sezione speciale, u cumpusitore distingue C. in u introduzione di l'opera "La Traviata"). S. era ancu spessu usatu in aria è duetti comici (per esempiu, accelerando in a famosa aria di Basiliu nantu à a calunnia da l'opera U Barbiere di Siviglia di Rossini), è ancu lyrically passionate (per esempiu, vivacissimo in u duo di Gilda è u Duca dans la 2e scène opéra « Rigoletto » de Verdi) ou drame. caratteru (per esempiu, in u duo di Amneris è Radames da u 4u attu di l'opera Aida di Verdi). Una piccula aria o duo di caratteru di canzone cù ritmi melodichi ripetitivi. turni, induve S. si usa, si chjama cabaletta. S. cum'è un mezzu spiciali di spressione era usatu micca solu da talianu. cumpusitori, ma ancu maestri di altri paesi europei. In particulare, S. in Op. MI Glinka (vede, per esempiu, prestissimo è piъ stretto in l'Introduzzione, piъ mosso in u rondò di Farlaf da l'opera Ruslan è Lyudmila).

Meno spessu S. chjama accelerazione in a cunclusione. stru. pruduttu scrittu à un ritmu veloce. Esempi vivi si trovanu in Op. L. Beethoven (per esempiu, presto cumplicatu da u canon in a coda di u finale di a 5a sinfonia, "multi-stage" S. in a coda di a finale di a 9a sinfonia), fp. musica di R. Schumann (per esempiu, rimarche schneller, noch schneller prima di a coda è in a coda di a 1a parte di a sonata per pianoforte g-moll op. 22 o prestissimo è immer schneller und schneller in u finale di a stessa sonata; in a 1a è l'ultima parte di u Carnaval, l'intruduzioni di novi temi hè accumpagnata da una accelerazione di u muvimentu finu à u piъ strettu finale), Op. P. Liszt (puema sinfonicu "Ungheria"), etc. L'opinione diffusa chì in l'epica dopu à G. Verdi S. sparisce da a pratica di cumpusituri ùn hè micca vera; in musica cun. 19u seculu è in a pruduzzioni di u 20u seculu E pagine sò applicate assai diversamente; In ogni casu, a tecnica hè mudificatu cusì forte chì i cumpusitori, facenu un usu estensivu di u principiu di S., anu quasi cessatu di utilizà u terminu stessu. Trà i numerosi esempii ponu esse indicati à a finale di a 1ª è 2ª parte di l'opera "Oresteia" di Taneyev, induve u cumpusitore hè chjaramente guidatu da u classicu. tradizione. Un esempiu vivu di l'usu di S. in musica hè prufonda psicologicu. pianu – a scena di Inol è Golo (fine di u 3u attu) in l'opera Pelléas et Mélisande di Debussy ; u terminu "S". si trova in a partitura di u Wozzeck di Berg (attu 2, interludiu, numeru 160). In a musica di u XXu seculu S., da a tradizione, spessu serve com'è una manera di trasmette comicu. situations (p. ex. n° 20 « In taberna guando sumus » (« Quand on est assis dans une taverne ») de « Carmina burana » d'Orff, où l'accélération, associée à un crescendo implacable, produit un effet presque écrasant dans sa spontanéité). Cù ironia allegra, usa u classicu. ricezione da SS Prokofiev in u monologu di Chelia da u principiu di u 14u attu di l'opera "Amore per trè aranci" (nantu à a sola parola "Farfarello"), in a "Scena Champagne" di Don Jerome è Mendoza (fine di u 2u attu). opera "Fidanzamentu in un monasteru"). Cum'è una manifestazione particulare di u stilu neoclassicu deve esse cunsideratu quasi stretto (misura 2) in u ballet "Agon", a cabaletta d'Anne à a fine di u 512u attu di l'opera "U Rake's Progress" di Stravinsky.

3) Imitazione in riduzzione (italianu : Imitazione alla stretta ); u terminu ùn hè micca cumunimenti usatu in questu sensu.

Da vede: Zolotarev VA Fugue. Guida à u studiu praticu, M., 1932, 1965; Skrebkov SS, Analisi Polyphonic, M.-L., 1940; u so propiu, Libru di pulifunia, M.-L., 1951, M., 1965 ; Mazel LA, Structure of music works, M., 1960; Dmitriev AN, Polyphony as a factor of shapeing, L., 1962; Protopopov VV, A storia di a polifonia in i so fenomeni più impurtanti. Musica classica russa è suviètica, M., 1962; u so, Storia di a polifonia in i so fenomeni più impurtanti. Classici di l'Europa Occidentale di i seculi XVIII-XIX, M., 18; Dolzhansky AN, 19 preludi è fughe di D. Shostakovich, L., 1965, 24; Yuzhak K., Alcune caratteristiche di a struttura di a fuga da JS Bach, M., 1963; Chugaev AG, Features of the structure of Bach's clavier fugues, M., 1970; Richter E., Lehrbuch der Fuge, Lpz., 1965, 1975 (traduzzione russa - Richter E., Fugue Textbook, San Petruburgu, 1859); Buss1921er L., Kontrapunkt und Fuge im freien Tonsatz…, V., 1873, 1 (traduzzione russa – Bussler L., Stile strettu. Manuale di contrappunto è fuga, M., 1878); Prout E., Fugue, L., 1912 (traduzzione russa - Prout E., Fugue, M., 1885); vede ancu illuminatu. à l'art. Polifonia.

VP Fraynov

Lascia un Audiolibro