Tommasu Albinoni (Tomaso Albinoni) |
Musicisti Strumentisti

Tommasu Albinoni (Tomaso Albinoni) |

Thomas Albinoni

Data di nascita
08.06.1671
Data di morte
17.01.1751
Una prufessione
cumpusitore, instrumentista
paese
italia

Tommasu Albinoni (Tomaso Albinoni) |

Di a vita di T. Albinoni, viulinista è cumpusitore talianu, sò cunnisciuti solu uni pochi di fatti. Hè natu in Venezia in una famiglia ricca di borghesi è, apparentemente, puderia studià a musica cun calma, senza particularmente preoccupatu di a so situazione finanziaria. À partir de 1711, il cesse de signer ses compositions «Venetian dilettante» (delettanta venete) et se fait appeler musico de violino, mettant ainsi l'accent sur sa transition vers le statut de professionnel. Induve è cù quale Albinoni hà studiatu hè scunnisciutu. Si crede chì J. Legrenzi. Dopu à u so matrimoniu, u cumpusitore si trasfirìu a Verona. Apparentemente, per qualchì tempu hà campatu in Firenze - almenu quì, in u 1703, una di e so opere hè stata fatta (Griselda, in libre. A. Zeno). Albinoni visitò l'Alimagna è, ovviamente, si mostrò quì cum'è un maestru eccezziunale, postu chì era ellu chì fù datu l'onore di scrive è di fà in Munich (1722) una opera per u matrimoniu di u principe Charles Albert.

Ùn si sà più nunda di Albinoni, salvu ch'ellu hè mortu in Venezia.

L'opere di u cumpusitore chì sò ghjunti à noi sò ancu pocu in numeru - soprattuttu cuncerti strumentali è sonate. Tuttavia, essendu un cuntimpuraniu di A. Vivaldi, JS Bach è GF Handel, Albinoni ùn hè micca firmatu in i fili di cumpusitori chì i so nomi sò cunnisciuti solu da i stòrici di a musica. In l'apogeu di l'arti strumentale talianu di u Baroccu, in u sfondate di u travagliu di i maestri di cuncerti eccezziunali di u XNUMXth - a prima mità di u XNUMXth seculu. – T. Martini, F. Veracini, G. Tartini, A. Corelli, G. Torelli, A. Vivaldi è altri – Albinoni hà dettu a so parolla artistica significativa, chì cù u tempu hè stata rimarcata è apprezzata da i discendenti.

I cuncerti di Albinoni sò largamente interpretati è arregistrati nantu à i dischi. Ma ci hè evidenza di ricunniscenza di u so travagliu durante a so vita. In u 1718, una cullizzioni hè stata publicata in Amsterdam, chì includeva 12 cuncerti da i più famosi cumpusitori italiani di quellu tempu. À mezu à elli ci hè u cuncertu d'Albinoni in sol maiò, u megliu di sta cullizzioni. Le grand Bach, qui étudiait avec soin la musique de ses contemporains, distingua les sonates d'Albinoni, la beauté plastique de leurs mélodies, et sur deux d'entre elles écrivit ses fugues à clavier. Sò state cunservate ancu e prove fatte da a manu di Bach è à 6 sonate di Albinoni (op. 6). In cunseguenza, Bach hà amparatu da e cumpusizioni di Albinoni.

Cunnisciamu 9 opusi di Albinoni - trà elli ciculi di trio sonate (op. 1, 3, 4, 6, 8) è ciculi di "symphonies" è cuncerti (op. 2, 5, 7, 9). Développant le type de concerto grosso qui s'est développé avec Corelli et Torelli, Albinoni y atteint une perfection artistique exceptionnelle - dans la plasticité des transitions du tutti au solo (dont il en a généralement 3), dans le lyrisme le plus fin, la noble pureté de style. Cuncerti op. 7 è op. 9, alcuni di i quali includenu un oboe (op. 7 nn. 2, 3, 5, 6, 8, 11), sò distinti da a bellezza melodica speciale di a parte sola. Sò spessu chjamati cuncerti per oboe.

Par rapport aux concertos de Vivaldi, à leur envergure, aux pièces solo virtuoses brillantes, aux contrastes, à la dynamique et à la passion, les concertos d'Albinoni se distinguent par leur rigueur sobre, l'élaboration exquise du tissu orchestral, le mélodisme, la maîtrise de la technique contrapuntique (d'où l'attention de Bach à eux) et , u più impurtante, quella concretezza quasi visibile di l'imaghjini artistiche, daretu à quale si pò guessà l'influenza di l'opera.

Albinoni hà scrittu circa 50 opere (più di u cumpusitore d'opera Haendel), chì hà travagliatu tutta a so vita. À ghjudicà da i tituli ("Cenobia" - 1694, "Tigran" - 1697, "Radamisto" - 1698, "Rodrigo" - 1702, "Griselda" - 1703, "Abandoned Dido" - 1725, etc.), i nomi di i librettisti (F. Silvani, N. Minato, A. Aureli, A. Zeno, P. Metastasio) u sviluppu di l'opera in l'opera d'Albinoni andò in a direzzione da l'opera barocca à l'opera seria classica è, in cunsiquenza, à chì i caratteri di l'opera lucidati, affetti, cristallinità drammatica, chiarezza, chì eranu l'essenza di u cuncettu di opera seria.

In a musica di i cuncerti strumentali d'Albinoni, a prisenza di l'imaghjini operichi hè chjaramente sentita. Alzati in u so tonu ritmu elasticu, l'allegri maiò di i primi muvimenti currispondenu à l'eroe chì apre l'azzione operistica. Il est intéressant de noter que le motif orchestral du titre du tutti d'ouverture, caractéristique d'Albinoni, a ensuite commencé à être répété par de nombreux compositeurs italiens. I finali maiò di i cuncerti, in quantu à a natura è u tipu di materiale, ritruvà à u felice denouement di l'opera opera (op. 7 E 3). E parti minori di i cuncerti, magnifichi in a so bellezza melodica, sò in sintonia cù l'aria di l'opera di lamentu è sò à parità cù i capolavori di i testi lamenti di l'opera di A. Scarlatti è Haendel. Comu hè cunnisciutu, a cunnessione trà u cuncertu strumentale è l'opera in a storia di a musica in a seconda mità di u XNUMXth - principiu di u XNUMXth seculu era particularmente intima è significativa. Le principe principal du concerto - l'alternance de tutti et de solo - a été suscité par la construction d'arias d'opéra (la partie vocale est une ritournelle instrumentale). È in u futuru, l'arricchimentu mutuale di l'opera è u cuncertu strumentale hà avutu un effettu fruttu nantu à u sviluppu di i dui generi, intensificendu cum'è u ciculu di sonata-symphony hè statu furmatu.

A dramaturgia di i cuncerti d'Albinoni hè squisitamente perfetta: 3 parti (Allegro - Andante - Allegro) cù un piccu liricu in u centru. In i cicli di quattru parti di e so sonate (Grave - Allegro - Andante - Allegro), a 3a parte agisce cum'è u centru liricu. A tela fina, plastica, melodica di i cuncerti strumentali d'Albinoni in ognuna di e so voci hè attrattiva per l'ascoltatore mudernu per quella bellezza perfetta, stretta, priva di ogni esagerazione, chì hè sempre un segnu di l'arte alta.

Y. Evdokimova

Lascia un Audiolibro