Edvard Grieg |
Compositori

Edvard Grieg |

Edvard Grieg

Data di nascita
15.06.1843
Data di morte
04.09.1907
Una prufessione
cumpusitori
paese
Nurvegia

... Aghju scupertu un riccu tesoru di canti populari da a mo patria è da questu, ancu inesploratu, studiu di l'anima populari norvegese, aghju pruvatu à creà arte naziunale ... E. Grieg

E. Grieg hè u primu cumpusitore norvegese chì u so travagliu andò oltre e fruntiere di u so paese è diventò a pruprietà di a cultura europea. U cuncertu di pianoforte, a musica per u dramma di G. Ibsen "Peer Gynt", "Lyric Pieces" è i romanzi sò i pinnacles di a musica di a seconda mità di u 1890u seculu. A maturazione creativa di u cumpusitore hà fattu in una atmosfera di fioritura rapida di a vita spirituale di Norvegia, un interessu aumentatu in u so passatu storicu, u folklore è u patrimoniu culturale. Questu tempu hà purtatu una "constellation" sana di artisti talentu, distinti naziunali - A. Tidemann in pittura, G. Ibsen, B. Bjornson, G. Wergeland è O. Vigne in literatura. "In l'ultimi vint'anni, a Norvegia hà sperimentatu una crescita cusì in u campu di a littiratura chì nisun altru paese, salvu a Russia, si pò vantà", F. Engels hà scrittu in XNUMX. "... I norvegesi creanu assai più cà l'altri, è impone u so stampu ancu nantu à a literatura di l'altri populi, è micca menu à a tedesca".

Grieg hè natu in Bergen, induve u so babbu hà servitu cum'è cunsul britannicu. A so mamma, un pianista talentu, hà direttu i studii musicali d'Edward, hà instillatu in ellu un amore per Mozart. Dopu à i cunsiglii di u famosu viulinista norvegese U. Bull, Grieg in u 1858 entra in u Conservatoriu di Lipsia. Ancu s'ellu u sistema di l'insignamentu ùn hà micca sappiutu cumplettamente u ghjovanu, chì gravitava versu a musica romantica di R. Schumann, F. Chopin è R. Wagner, l'anni di studiu ùn passanu micca senza traccia: s'unì à a cultura europea, espansione u so musicale. orizzonti, è ammaistrà a tecnica prufessiunale. À u cunsirvatoriu, Grieg hà trovu mentori sensibuli chì rispettu u so talentu (K. Reinecke in cumpusizioni, E. Wenzel è I. Moscheles in pianoforte, M. Hauptmann in teoria). Dapoi u 1863, Grieg hà campatu in Copenhague, migliurà a so cumpitenza di cumpusizioni sottu a guida di u famosu cumpusitore danese N. Gade. Inseme cù u so amicu, u cumpusitore R. Nurdrok, Grieg hà criatu a sucietà musicale Euterpa in Copenhague, chì u scopu era di sparghje è prumove u travagliu di i ghjovani cumpusituri scandinavi. Mentre viaghjava in Norvegia cù Bull, Grieg hà amparatu à capisce megliu è sente u folklore naziunale. A Sonata per pianoforte romanticamente ribellu in E Minor, a Prima Sonata per Violin, Humoresques for Piano - questi sò i risultati promettenti di u primu periodu di u travagliu di u cumpusitore.

Cù u muvimentu in Christiania (oghji Oslo) in u 1866, principia una nova tappa eccezziunale fructuosa in a vita di u cumpusitore. U rinfurzà e tradizioni di a musica naziunale, unisce i sforzi di i musicisti norvegesi, educà u publicu - queste sò l'attività principali di Grieg in a capitale. À a so iniziativa, l'Accademia di Musica hè stata aperta in Christiania (1867). In u 1871, Grieg hà fundatu a Società Musicale in a capitale, in cuncerti di quale hà guidatu l'opere di Mozart, Schumann, Liszt è Wagner, è ancu cumpusitori scandinavi muderni - J. Swensen, Nurdrok, Gade è altri. Grieg agisce ancu cum'è pianista - un interprete di e so opere di pianoforte, è ancu in un ensemble cù a so moglia, una cantante di camera talentuosa, Nina Hagerup. L'opere di stu periodu – u Cuncertu per Pianu (1868), u primu cahier di « Pezzi Lirici » (1867), a Seconda Sonata per Violin (1867) – testimonianu l'entrata di u cumpusitore in l'età di a maturità. In ogni casu, l'immensi attività criativu è educativu di Grieg in a capitale scontranu una attitudine ipocrita, inerte versu l'arti. Vivendu in una atmosfera d'invidia è di malintesi, avia bisognu di u sustegnu di e persone simili. Per quessa, un avvenimentu particularmente memorable in a so vita hè a riunione cù Liszt, chì hè accadutu in u 1870 in Roma. E parolle d'addisperu di u grande musicista, a so valutazione entusiasta di u Cuncertu per Pianu hà restituutu à Grieg a fiducia in sè stessu: "Continuà in u stessu spiritu, vi dicu questu. Avete i dati per questu, è ùn lasciate micca intimuritu! – ste parolle sonavanu cum’è una benedizzione per Grieg. A borsa di statu di a vita, chì Grieg hà ricevutu da u 1874, hà permessu di limità u so cuncertu è l'attività d'insignamentu in a capitale, è viaghjà più spessu in Europa. In u 1877 Grieg lasciò Christiania. Ricusendu l'offerta di l'amici per stabilisce in Copenhague è Leipzig, hà preferitu una vita solitaria è creativa in Hardanger, una di e regioni internu di Norvegia.

Dapoi u 1880, Grieg si stalla in Bergen è i so circondi à a villa "Trollhaugen" ("Troll Hill"). Riturnà in a so patria hà avutu un effettu benefica nantu à u statu criativu di u cumpusitore. A crisa di a fini di l'anni 70. Passatu, Grieg hà avutu novu una surghjente di energia. In u silenziu di Trollhaugen, duie suite orchestrali "Peer Gynt", u quartet d'archi in G minor, a suite "From the time of Holberg", novi quaderni di "Lyric Pieces", romanzi è cicli vocali sò stati creati. Finu à l'ultimi anni di a so vita, l'attività educativa di Grieg cuntinuò (guidendu i cuncerti di a sucietà musicale di Bergen Harmony, urganizendu u primu festival di musica norvegese in u 1898). U travagliu cuncintratu di u cumpusitore hè statu rimpiazzatu da giru (Germania, Austria, Inghilterra, Francia); anu cuntribuitu à a diffusione di a musica norvegese in Europa, hà purtatu novi cunnessione, cunniscenze cù i più grandi cumpusitori cuntempuranei - I. Brahms, C. Saint-Saens, M. Reger, F. Busoni, è altri.

In u 1888 Grieg scontru à P. Tchaikovsky in Leipzig. A so longa amicizia era basatu, in e parolle di Tchaikovsky, "nantu à l'indubbita parentela interna di duie nature musicali". Inseme cù Tchaikovsky, Grieg hè stata premiata un dutturatu onorariu da l'Università di Cambridge (1893). L'ouverture di Tchaikovsky "Hamlet" hè dedicata à Grieg. A carriera di u cumpusitore hè stata cumpletata da Four Psalms to Old Norwegian Melodies for bariton and mixed choir a cappella (1906). L'imaghjini di a patria in l'unità di a natura, e tradizioni spirituali, u folklore, u passatu è u presente era in u centru di u travagliu di Grieg, dirigendu tutte e so ricerche. "Spessu abbracciu mentalmente tutta a Norvegia, è questu per mè hè qualcosa di u più altu. Nisun grande spiritu pò esse amatu cù a listessa forza cum'è a natura! A generalizazione più prufonda è artisticamente perfetta di l'imaghjini epica di a patria era a suite orchestrale 2 "Peer Gynt", in quale Grieg hà datu a so interpretazione di a trama di Ibsen. Abbandunendu fora di a descrizzione di Per cum'è un avventuriero, individualista è ribellu, Grieg hà criatu un poema lirico-epica nantu à a Norvegia, cantò a bellezza di a so natura ("Matina"), dipintò strane imagine di fiaba ("In a caverna di a muntagna". rè"). U significatu di i simboli eterni di a patria hè stata acquistata da l'imaghjini lirichi di a mamma di Per - u vechju Oze - è a so sposa Solveig ("A Morte di Oze" è "A Nanna di Solveig").

I suites manifestanu l'uriginale di a lingua grigoviana, chì generalizava l'intonazioni di u folklore norvegese, a maestria di una caratteristica musicale cuncentrata è capiente, in quale una figura epica multifaceted appare in a comparazione di pitture miniatura orchestrali brevi. I tradizioni di u prugramma di miniature di Schumann sò sviluppati da Lyric Pieces per pianoforte. Sketches di i paisaghji sittintriunali ("In the Spring", "Nocturne", "At Home", "The Bells"), drammi di genere è di caratteru ("Lullaby", "Waltz", "Butterfly", "Brook"), paisanu norvegese balli ("Halling", "Springdance", "Gangar"), caratteri fantastichi di i racconti populari ("Procession of the Dwarves", "Kobold") è in realtà drammi lirichi ("Arietta", "Melody", "Elegy") - un immensu mondu d'imaghjini hè catturatu in i diari di sti cumpusitori lirichi.

Pianu miniatura, romanza è canzone formanu a basa di u travagliu di u cumpusitore. Perle genuine di i testi di Grigov, chì si stende da a cuntemplazione di luce, a riflessione filosofica à un impulsu entusiastu, l'innu, eranu i romanzi "U cignu" (Art. Ibsen), "Sognu" (Art. F. Bogenshtedt), "I Love You" ( Art. G. X Andersen). Cum'è parechji cumpusituri romantichi, Grieg combina miniature vocali in ciculi - "On the Rocks and Fjords", "Norvegia", "Girl from the Mountains", etc. A maiò parte di i romanzi utilizanu i testi di pueti scandinavi. Cunnessioni cù a literatura naziunale, l'epica scandinava eroica sò ancu manifestati in opere vocali è strumentali per solisti, coru è orchestra basatu nantu à i testi di B. Bjornson: "À e porte di u monasteru", "Return to the homeland", "Olaf". Trygvason » (op. 50).

L'opere strumentali di grandi formi ciclichi marcanu e tappe più impurtanti in l'evoluzione di u cumpusitore. U cuncertu di pianoforte, chì hà apertu u periodu di fioritura creativa, era unu di i fenomeni significativu in a storia di u generu in a strada da i cuncerti di L. Beethoven à P. Tchaikovsky è S. Rachmaninov. A larghezza di u sviluppu sinfonicu, a scala orchestrale di u sonu carattarizeghja u Quatuor à corde in G minor.

Un sensu prufondu di a natura di u viulinu, un strumentu assai populari in a musica folk è prufessiunale norvegese, si trova in trè sonate per u viulinu è u pianoforte - in u primu idillicu di luce; Dinamica, colori brillanti di a seconda è a terza naziunale, chì si trovanu trà l'opere drammatiche di u cumpusitore, cù a Ballade per pianoforte in forma di variazioni di melodie populari norvegesi, a Sonata per violoncello è pianoforte. In tutti questi ciculi, i principii di a dramaturgia sonata interagiscenu cù i principii di una suite, un ciculu di miniatura (basatu nantu à l'alternazione libera, una "catena" di episodii cuntrastanti chì catturanu cambiamenti bruschi in l'impressioni, stati chì formanu un "flussu di sorprese". ", in e parolle di B. Asafiev).

U generu di suite domina u travagliu sinfonicu di Grieg. In più di e suite "Peer Gynt", u cumpusitore hà scrittu una suite per l'orchestra di corda "Da u tempu di Holberg" (à a manera di l'antica suite di Bach è Handel); "Dance sinfoniche" nantu à temi norvegesi, una suite da musica à u dramma di B. Bjornson "Sigurd Jorsalfar", etc.

U travagliu di Grieg hà trovu prestu u so modu à l'ascultori di diversi paesi, digià in l'anni 70. di l 'ùrtimu seculu, divintò un favuritu è ​​prufonda intrutu in a vita musicali di Russia. "Grieg hà sappiutu vince immediatamente è per sempre i cori russi per ellu stessu", hà scrittu Tchaikovsky. "In a so musica, impregnata di una malinconia affascinante, chì riflette a bellezza di a natura norvegese, à volte majestuosamente larga è grandiosa, à volte grisa, modesta, miserable, ma sempre incredibilmente affascinante per l'anima di un nordu, ci hè qualcosa vicinu à noi, caru, truvendu subitu in i nostri cori una risposta calda è simpatica.

I. Okhalova

  • A vita è u travagliu di Grieg →
  • Opere per pianoforte di Grieg →
  • Creatività camera-strumentale di Grieg →
  • Romanzi è canzoni di Grieg →
  • Caratteristiche di a musica folk norvegese è a so influenza in u stilu di Grieg →

A vita è a strada creativa

Edvard Hagerup Grieg hè natu u 15 di ghjugnu 1843. I so antenati sò scozzesi (per u nome di Greig). Ma u mo missiavu si stalla ancu in Norvegia, hà servitu cum'è cunsul britannicu in a cità di Bergen; a listessa pusizioni era tenuta da u babbu di u cumpusitore. A famiglia era musicale. Mamma - una bona pianista - hà insignatu a musica di i zitelli stessu. In seguitu, in più di Edward, u so fratellu maiò John hà ricivutu una educazione musicale prufessiunale (hè graduatu da u Conservatoriu di Leipzig in a classa di violoncello cù Friedrich Grützmacher è Karl Davydov).

Bergen, induve Grieg hè natu è hà passatu i so ghjovani anni, era famosu per e so tradizioni artistiche naziunali, soprattuttu in u campu di u teatru : Henrik Ibsen è Bjornstjerne Bjornson cuminciaru a so attività quì ; Ole Bull hè natu in Bergen è hà campatu per un bellu pezzu. Hè ellu chì prima attirò l'attenzione à u talentu musicale eccezziunale d'Edward (un picciottu cumpostu da l'età di dodeci anni) è hà cunsigliatu à i so genitori di assignàlu à u Conservatoriu di Lipsia, chì si facia in u 1858. Cù brevi pause, Grieg stava in Leipzig finu à u 1862. . (In u 1860, Grieg hà patitu una malatie seria chì minava a so salute : hà persu un pulmone.).

Grieg, senza piacè, hà ricurdatu dopu l'anni di educazione cunsirvatori, i metudi d'insignamentu scolasticu, u cunsirvaturisimu di i so maestri, u so isolamentu da a vita. In toni d'umore boni, hà descrittu questi anni, è ancu a so zitiddina, in un essai autobiograficu intitulatu "U mo primu successu". U ghjovanu cumpusitore hà trovu a forza di "scaccià u jugulu di tutti i rifiuti innecessarii chì a so magra educazione in casa è à l'esteru l'avia dotatu", chì minacciava di mandallu per a strada sbagliata. "In questu putere stanu a mo salvezza, a mo felicità", hà scrittu Grieg. "E quandu aghju capitu stu putere, appena mi ricunnosce, aghju realizatu ciò chì mi piacerebbe chjamà u mo propiu. u solu successu ... ". Tuttavia, u so sughjornu in Leipzig hà datu assai: u livellu di a vita musicale in questa cità era altu. È s'ellu ùn hè micca in i mura di u cunsirvatoriu, allora fora di questu, Grieg s'unì à a musica di cumpusituri cuntempuranei, trà i quali hà più apprezzatu Schumann è Chopin.

Grieg hà cuntinuatu à migliurà cum'è cumpusitore in u centru musicale di l'allora Scandinavia - Copenhague. Nils Gade (1817-1890) divintò u so capimachja u cumpusitore danese famosu, un ammiratore di Mendelssohn. Ma ancu questi studii ùn anu micca suddisfà à Grieg: circava novi modi in l'arti. A riunione cù Rikard Nurdrok hà aiutatu à scopre - "cum'è se un velu era cascatu da i mo ochji", disse. I ghjovani cumpusitori anu prumessu di dà tuttu à u sviluppu di un naziunale Lignu principiatu in a musica, anu dichjaratu una lotta senza pietà contr'à u "scandinavismu" romanticamente ammorbiditu, chì hà rializatu a pussibilità di revelà stu principiu. I ricerchi creativi di Grieg sò stati supportati da Ole Bull - durante i so viaghji cumuni in Norvegia, hà iniziatu u so ghjovanu amicu in i sicreti di l'arti populari.

I novi aspirazioni ideologichi ùn anu micca lentu à influenzà u travagliu di u cumpusitore. In u pianoforte "Humoresques" op. 6 è sonata op. 7, ainsi que dans la sonate pour violon op. 8 e Ouverture "In Autumn" op. 11, e caratteristiche individuali di u stilu di Grieg sò digià manifestati chjaramente. Li hà migliuratu di più in più in u prossimu periodu di a so vita assuciata cù Christiania (oghji Oslo).

Da u 1866 à u 1874, stu piriudu più intensu di travagliu musicale, di interpretazione è di cumpusizioni cuntinueghja.

Di ritornu in Copenhague, inseme cù Nurdrok, Grieg hà urganizatu a sucietà Euterpe, chì si hà da scopu di prumove l'opere di i ghjovani musicisti. Riturnendu in a so patria, in a capitale di a Norvegia, Christiania, Grieg hà datu a so attività musicali è suciale un scopu più largu. Cum'è capu di a Società Filarmonica, hà cercatu, cù i classici, di inculcà in u publicu l'interessu è l'amore per l'opere di Schumann, Liszt, Wagner, chì i nomi ùn eranu micca cunnisciuti in Norvegia, è ancu per a musica di Autori norvegesi. Grieg hà ancu realizatu cum'è pianista chì eseguisce e so opere, spessu in cullaburazione cù a so moglia, a cantante di camera Nina Hagerup. E so attività musicali è educative andavanu in manu cù u travagliu intensivu cum'è cumpusitore. Hè durante questi anni chì hà scrittu u famosu cuncertu per pianoforte op. 16, Seconda Sonata per violino, op. 13 (una di e so cumpusizioni più amate) è principia à pubblicà una seria di quaderni di pezzi vocali, è ancu miniature di pianoforte, intimamente liriche è di ballu folk.

L'attività grande è fruttuosa di Grieg in Christiania, però, ùn hà micca ricevutu a ricunniscenza publica. Hà avutu maravigliosi alliati in a so lotta patriottica ardente per l'arti naziunale demucratica - prima di tuttu, u cumpusitore Svensen è u scrittore Bjornson (hè statu assuciatu cù l'ultimi per parechji anni di amicizia), ma ancu parechji nemichi - inerte zealots di u vechju, chì ombreggiavanu i so anni di sughjornu in Christiania cù i so intrighi. Per quessa, l'aiutu amichevule chì Liszt li hà datu hè statu soprattuttu impressu in a memoria di Grieg.

Liszt, dopu avè pigliatu u rangu d'abate, hà campatu in questi anni in Roma. Ùn cunnosci micca personalmente à Grieg, ma à a fine di u 1868, dopu avè familiarizatu cù a so Prima Sonata per Violin, colpitu da a freschezza di a musica, mandò una lettera entusiasta à l'autore. Sta lettera hà ghjucatu un rolu maiò in a biografia di Grieg: u sustegnu murali di Liszt hà rinfurzatu a so pusizioni ideologica è artistica. In u 1870, si scontranu in persona. Un amicu nobile è generosu di tuttu u talentu in a musica muderna, chì soprattuttu sustegnu calorosamente quelli chì identificanu nazziunali iniziu in a creatività, Liszt accettò caldamente u cuncertu per pianoforte di Grieg. Li disse: "Cuntinuà, avete tutte e dati per questu, è - ùn lasciate micca intimuritu! ..”.

Dicendu à a so famiglia nantu à a riunione cù Liszt, Grieg aghjunse: "Queste parolle sò d'impurtanza infinita per mè. Hè cum'è una benedizzione. È più d'una volta, in mumenti di delusione è di amarezza, mi ricurdaraghju di e so parolle, è i ricordi di st'ora mi susteneranu cù un putere magicu in i ghjorni di prucessi.

Grieg s'est rendu en Italie grâce à la bourse d'État qu'il a reçue. Uni pochi anni dopu, inseme cù Swensen, hà ricivutu una pensione di vita da u statu, chì l'hà liberatu da a necessità di avè un travagliu permanente. In u 1873, Grieg lasciò Christiania, è l'annu dopu si stalla in a so nativa Bergen. U prossimu, ultimu, longu periodu di a so vita principia, marcatu da grandi successi creativi, ricunniscenza publica in casa è fora. Stu periodu si apre cù a creazione di musica per a pezza di Ibsen "Peer Gynt" (1874-1875). Hè sta musica chì hà fattu u nome di Grieg famosu in Auropa. Inseme à a musica per Peer Gynt, una ballata per pianoforte assai drammatica op. 24, quatuor à cordes op. 27, suite "Dai tempi di Holberg" op. 40, una seria di quaderni di pezzi di pianoforte è lyrics vocali, induve u cumpusitore torna sempre più à i testi di pueti norvegesi, è altre opere. A musica di Grieg hè guadagnatu una grande pupularità, penetrendu in u stadiu di cuncertu è a vita di casa; i so travaglii sò publicati da una di e case edituri tedesche più reputate, u numeru di viaghji cuncerti si multiplica. In ricunniscenza di i so meriti artistici, Grieg hè statu elettu membru di parechje accademie: svedese in u 1872, Leiden (in Olanda) in u 1883, francese in u 1890, è cun Tchaikovsky in u 1893 - un duttore di l'Università di Cambridge.

Au fil du temps, Grieg évite de plus en plus la vie bruyante de la capitale. In cunnessione cù u giru, hà da visità Berlinu, Viena, Parigi, Londra, Praga, Varsavia, mentre chì in Norvegia campa in solitudine, soprattuttu fora di a cità (prima in Lufthus, dopu vicinu à Bergen in u so duminiu, chjamatu Troldhaugen, chì hè, "Cullina di i Trolls"); dedica a maiò parte di u so tempu à a creatività. Eppuru, Grieg ùn rinuncia micca à u travagliu musicale è suciale. Allora, durante l'anni 1880-1882, hà direttu a sucietà di cuncerti Harmony in Bergen, è in u 1898 hà ancu tenutu u primu festival di musica norvegese (di sei cuncerti). Ma annantu à l'anni, questu hà da esse abbandunatu: a so salute si deteriorava, e malatie pulmonari sò diventate più frequenti. Grieg hè mortu u 4 di settembre di u 1907. A so morte hè stata cummemorata in Norvegia cum'è dolu naziunale.

* * *

Un sintimu di simpatia prufonda evoca l'apparizione di Edvard Grieg - un artista è una persona. Responsive è gentile à trattà cù e persone, in u so travagliu hè statu distinatu da l'onestà è l'integrità, è, senza piglià una parte diretta in a vita pulitica di u paese, hà sempre agitu cum'è un demucraticu cunvintu. L'interessi di u so populu nativu era sopratuttu per ellu. Hè per quessa chì, in l'anni quandu i tendenzi apparsu à l'esteru, toccu da influenza decadente, Grieg hà agitu cum'è unu di i più grandi realistu artisti. "Sò oppostu à ogni tipu di "ismi", disse, discutendu cù i Wagneriani.

In i so pochi articuli, Grieg sprime assai ghjudizii estetichi ben mirati. Il s'incline devant le génie de Mozart, mais en même temps croit que lorsqu'il a rencontré Wagner, « ce génie universel, dont l'âme est toujours restée étrangère à tout philistinisme, aurait été ravi comme un enfant à toutes les nouvelles conquêtes dans le domaine des dramma è orchestra". JS Bach per ellu hè a "pietra angulare" di l'arte cuntempuranea. In Schumann, apprezza sopratuttu u "tonu caldu, prufondamente sinceru" di a musica. È Grieg si cunsidereghja cum'è un membru di a scola schumanniana. Un penchantu per a malincunia è u sognu di u ghjornu li face liatu cù a musica tedesca. "Tuttavia, preferimu a chiarezza è a brevità", dice Grieg, "ancu u nostru discorsu colloquial hè chjaru è precisu. Ci sforzemu di ottene questa chiarezza è precisione in u nostru arte. Truva assai parolle gentili per Brahms, è principia u so articulu in memoria di Verdi cù e parolle: "L'ultimu grande hè partutu ...".

Relazioni eccezziunale cordiale cunnessu Grieg cù Tchaikovsky. A so cunniscenza persunale hè accadutu in u 1888 è si trasformò in un sintimu di affettu prufondu, spiegatu, in e parolle di Tchaikovsky, "per a relazione internu indubbia di dui nature musicali". "Sò fieru chì aghju guadagnatu a vostra amicizia", ​​hà scrittu à Grieg. È ellu, à u turnu, hà sunniatu di una altra riunione "induve era: in Russia, Norvegia o in altrò!" Tchaikovsky hà manifestatu i so sentimenti di rispettu per Grieg dedicà à ellu l'ouverture-fantasia Hamlet. In u 1888, hà datu una descrizzione notevuli di u travagliu di Grieg in a so Descrizzione autobiografica di un viaghju à l'esternu.

"In a so musica, impregnata di una malincunia incantevule, chì riflette e bellezze di a natura norvegese, à volte maestosamente larga è grandiosa, à volte grisa, modesta, miserable, ma sempre incredibilmente affascinante per l'anima di un nordu, ci hè qualcosa vicinu à noi, caru, subitu trovu in u nostru core hè una risposta cálida, simpatica ... Quantu calore è passione in i so frasi melodiosi, - Tchaikovsky hà scrittu più in più, - quantu a chjave di batte a vita in a so armunia, quanta originalità è originalità affascinante in u so witty, piccante. modulazioni è in ritmu, cum'è tuttu u restu, sempre interessante, novu, originale ! S'ellu si aghjunghje à tutte queste qualità rari una simplicità cumpleta, straniera à ogni sufisticazione è pretensione ... allora ùn hè micca surprisante chì tutti amate Grieg, chì hè pupulare in ogni locu ! ..».

M. Druskin


Cumpusizioni :

Opere di pianoforte solu circa 150 Tanti picculi pezzi (op. 1, publicatu in u 1862); 70 cuntenuti in 10 "Quaderni Lirici" (publicati da l'anni 1870 à u 1901) Opere maiò include: Sonata e-moll op. 7 (1865) Ballata in forma di variazioni op. 24 (1875)

Per pianoforte à quattru mani Pezzi sinfonici op. quattordici balli norvegesi op. 35 Valzers-Caprici (2 pezzi) op. 37 Romance anticu nordicu cù variazioni op. 50 (c'è un'edizione orchestrale) 4 sonate di Mozart per 2 pianoforti 4 mani (F-dur, c-moll, C-dur, G-dur)

Canzoni e romanze in totale - cù pubblicazione postuma - più di 140

Opere strumentali da camera Prima Sonata per violino in F-dur op. 8 (1866) Seconda Sonata per violino G-dur op. 13 (1871) Terza sonata per violino in c-moll, op. 45 (1886) Sonata per violoncello a-moll op. 36 (1883) Quatuor à cordes g-moll op. 27 (1877-1878)

Opere sinfoniche "In Autunno", ouverture op. 11 (1865-1866) Piano Concerto a-moll op. 16 (1868) 2 melodie elegiache (basate su canzoni proprie) per orchestra d'archi, op. 34 “De l'époque de Holberg”, suite (5 brani) per orchestra d'archi, op. 40 (1884) 2 suites (totale 9 pezzi) da musica à l'opera di G. Ibsen "Peer Gynt" op. 46 è 55 (fine anni 80) 2 melodie (basate nantu à e so canzoni) per orchestra d'archi, op. 53 3 pezzi orchestrali da “Sigurd Iorsalfar” op. 56 (1892) 2 Mélodies norvégiennes pour orchestre à cordes, op. 63 Danze sinfoniche su motivi norvegesi, op. 64

Opere vocali è sinfonichi musica di teatru "Alle porte du monastère" per voci femminili - solo e coro - e orchestra, op. 20 (1870) "Ritorno a casa" per voci maschili - solo e coro - e orchestra, op. 31 (1872, 2ª edizione – 1881) Solitario per baryton, orchestra a corda e due corni op. 32 (1878) Musica per Peer Gynt di Ibsen, op. 23 (1874-1875) “Bergliot” per declamazione con orchestra op. 42 (1870-1871) Scene da Olaf Trygvason per solisti, coro e orchestra, op. 50 (1889)

Cori Album per cantu maschile (12 cori) op. trenta 4 salmi alle melodie norvegesi antiche per coro misto a cappella con baritone o basso op. 74 (1906)

Scritti letterari Trà l'articuli publicati sò i principali: "Spettacoli wagneriani in Bayreuth" (1876), "Robert Schumann" (1893), "Mozart" (1896), "Verdi" (1901), un essai autobiograficu "U mo primu successu" ( 1905)

Lascia un Audiolibro