Ornamenti |
Termini di musica

Ornamenti |

categurie di dizziunariu
termini è cuncetti

da. lat. ornamentum - decoru

Soni di durata relativamente corta, decoru u mudellu melodicu principale. O. include acc. sorta di passaggi, tirati, figurazioni, grazie. A sfera di O. include ancu tremolo è vibrato. Adiacente à questu sò certi tipi di ritmi senza notazione. cambiamenti realizati in u prucessu di spettaculu - rubato, ritmu Lombard, etc. note irregolari (notes inégales). L'ultimi eranu usati in francese. musica per clavicembalu 17-18 seculi. A so varietà principale - permessa in a definizione. cundizioni, u funziunamentu di sedicesimi, ottavi, quarti accoppiati in un ritmu liberu, vicinu à punti. O. dettagli melodichi. linea, satura cù l'espressione, aumenta a fluidità di e transizioni di u sonu. Ampiamente usatu in forme variational.

In i so urighjini è evuluzioni O. hè strettamente cunnessu cù l'improvisazione. Per un bellu pezzu in l'Europa Occidentale. prof. a monofonia prevaleva in a musica. Siccomu, in questu casu, u cumpusitore è l'interprete sò generalmente cumminati in una sola persona, e cundizioni favurèvuli sò stati creati per u sviluppu riccu di l'arti di decorazioni varianti improvisate chì copre a musica melodica. linea in generale o in criaturi. frammenti. Stu tipu di decoru di melodia hè chjamatu. free O. Occupa un postu impurtante in i musi sempre insufficiently esplorati. culture di i populi non-europei. Forme principali di O. libera, stabilitu in l'antica Europa Occidentale. musica, diminuzione (3) è coloratura. Coloratura pò ancu include decorazioni chjuche, relativamente stabile. soni, to-rye sò di solitu chjamati melismas. Arpeggios pò ancu esse classificatu cum'è melisma, chì, cum'è eccezzioni, si riferisce à parechji. soni chì formanu accordi. I decorazioni sò designati speciali. icone o scritte in picculi note. A tendenza generale di u sviluppu storicu europeu O. - u desideriu di regulazione cù a preservazione inevitabbile di elementi di improvisazione.

In registrazioni di inni bizantini è gregoriani, ch. arr. i primi, inseme cù i principali tipi speciali di neum-decorazioni (per esempiu, quilismi), l'essenza di quale ùn hè micca stata cumplettamente elucidata, si trovanu cù badge ingeniosi. L'abbundanza di O. hà sfarente, sicondu a maiò parte di i circadori, altri russi. cantu kondakar (vede ancu Fita).

In l'Europa Occidentale. (soprattuttu italianu-spagnolu) polygoal. wok. a musica di u tardu Medievu è di u Rinascimentu (motetti, madrigali, etc.) cum'è improvisazioni. l'elementu eseguisce. art-va a tecnica di diminuzione hà ricevutu grandi sviluppu. Hà fattu ancu una di e cumpusizioni di texture. i fundamenti di tali antichi instr. genres cum'è prelude, ricercar, toccata, fantasy. Dep. e formule diminutive si distinguenu gradualmente da e diverse manifestazioni di a libertà di parlà, prima di tuttu à a cunclusione di melodica. custruzzioni (in clauses). Intornu à ser. XV sèculu. in ellu. org. Tabulature apparsu u primu graficu. badges per scrive decorazioni. K ser. U 15u seculu hè diventatu assai utilizatu - in decomp. varianti è cunnessione - mordent, trill, gruppetto, to-rye sò sempre trà i principali. instr. gioielli. Apparentemente, sò stati furmati in a pratica di instr. prestazione.

Da u 2u pianu. XVI seculu liberu O. sviluppatu hl. arr. in Italia, soprattuttu in una melodica differente. a ricchezza di u wok solista. musica, è ancu in u violinista chì gravita versu a virtuosità. musica. À quellu tempu in viulinu. A musica ùn hà ancu trovu una larga applicazione di vibrato, chì dà l'espressione à i soni estesi, è a ricca ornamentazione di a melodia hà servitu cum'è sustitutu per questu. Decorazioni Melismatic (ornements, agréments) ricivutu un sviluppu particulare in l'arti di i Francesi. lutenisti è clavicembalisti di i seculi XVII è XVIII, per i quali ci era una basa caratteristica di a danza. Generi sottumessi à una stilizazione sofisticata. In a musica francese ci era una stretta cunnessione instr. agréments cun wok secular. lyrics (i cosi-chiamati airs de cour), ch'ellu era permeatu di ballu. plastica. I virginalisti inglesi (fini di u XVImu seculu), propensu à tematiche di canzone è e so variazioni. sviluppu, in u campu di O. più gravitated versu a tecnica diminution. Pochi sò melismatici. l'icone utilizati da i virginalisti ùn ponu micca esse decifrati cù precisione. In u clavier austriacu art-ve, chì hà cuminciatu à sviluppà intensamente da u mità. In u XVIImu seculu, sin'à JS Bach, inclusive, gravitazioni versu u talianu. diminuzione è francese. stili melismatici. À i musicisti francesi di i seculi XVII è XVIII. hè diventatu abitudine per accumpagnà e cullezzione di ghjoculi cù tavule di decorazioni. A tavula più voluminosa (cù 16 varietà di melismas) hè stata prefacciata à a cullezzione di clavicembali da JA d'Anglebert (17); ancu s'è i tavulini di stu tipu si trovanu insignificanti. discrepanze, sò diventate una spezia di vernacula. cataloghi di ghjuvelli. In particulare, in a tavula prefissata da Bach à u "Clavier Book for Wilhelm Friedemann Bach" (18), assai hè prestu da d'Anglebert.

A partenza da u liberu O. versu i ghjuvelli regulati trà i Francesi. u clavicembalista hè statu santu in l'orcu. musica di JB Lully. In ogni casu, i francesi a regulazione di i ghjuvelli ùn hè micca assolutamente strettu, postu chì ancu a tabella più dettagliata indica a so interpretazione esatta solu per l'applicazioni tipiche. Picculi deviazioni sò permessi, currispundenti à e caratteristiche specifiche di e muse. tessuti. Dependenu di u vestitu è ​​u gustu di l'esecutore, è in edizzioni cù trascrizioni scritte - nantu à u stilisticu. cunniscenze, principii è gustu di l'editori. Deviazioni simili sò inevitabbili in u spettaculu di i drammi di u luminariu francese. clavicembalismu di P. Couperin, chì insistia à dumandà l'esatta implementazione di e so regule per deciphering ghjuvelli. Franz. era ancu cumuni per i clavecinisti di piglià l'ornamenti diminutivi sottu u cuntrollu di l'autore, chì anu scrittu, in particulare, in variazioni. duplicati.

À cun. 17u seculu, quandu i clavecinisti francesi sò diventati trendsetters in u so campu, cum'è ornamenti cum'è trille è grazia, cù melodichi. funzione, cuminciaru à fà una nova armonica. funzione, creendu è sharpening dissonance nantu à u downbeat di u bar. JS Bach, cum'è D. Scarlatti, di solitu scriveva decorazioni discordanti in u principale. testu musicale (vede, per esempiu, Part II di u Concertu talianu). Questu hà permessu à IA Sheiba di crede chì, fendu cusì, Bach priva i so opere. "a bellezza di l'armunia", perchè i cumpusitori in quellu tempu preferiscenu scrive tutte e decorazioni cù icone o note chjuche, in modu graficu. records parlava chjaramente harmonich. eufonia di l'accordi principali.

F. Couperin hà un francese raffinatu. u stilu di u clavicembalu hà righjuntu u so piccu. In i drammi maturi di JF Rameau, un desideriu hè statu revelatu per andà oltre i limiti di a cuntemplazione di a camera, per rinfurzà a dinamica efficace di u sviluppu, per applicà à a musica. scrivite tracce decorative più larghe, in particulare, in forma d'armunia di fondo. figurazioni. Da quì a tendenza à un usu più moderatu di decorazioni in Rameau, è ancu in u francese più tardi. clavicembalisti, per esempiu. à J. Dufly. Tuttavia, in u 3u quartu. U 18u seculu O. hà righjuntu un novu apogeu in a pruduzzione. Associu cù i tendenzi sentimentali. Un rappresentante prominente di questu arte. A direzzione in a musica hè stata fatta da FE Bach, l'autore di u trattatu "L'esperienza di u modu currettu di ghjucà u clavier", in quale hà prestatu assai attenzione à e dumande di O.

L'alta fioritura successiva di u classicismu viennese, in ligna cù a nova estetica. ideali, hà purtatu à un usu più rigurosu è moderatu di O. Tuttavia, hà cuntinuatu à ghjucà un rolu impurtante in u travagliu di J. Haydn, WA ​​Mozart è u ghjovanu L. Beethoven. Free O. restò in Auropa. prima musica. in u campu di a variazione, virtuosu cunc. cadenza è wok. coloratura. L'ultimu hè riflessu in u romanticu. fp. musica 1er pianu. XIX seculu (in forme soprattuttu uriginale di F. Chopin). À u listessu tempu, u sonu dissonante di i melismi hà datu a cunsunanti; in particulare, u trill cuminciò à principiatu preim. micca cù ausiliari, ma cù u principale. sonu, spessu cù a furmazione di un out-of-beat. Un tali armonicu è ritmu. addolcimentu O. cuntrastu cù a dissonanza aumentata di l'accordi stessi. U sviluppu senza precedente di l'armonica divintò caratteristica di i cumpusitori romantichi. fondu figurativu in fp. musica cù una larga coloristica. l'usu di a pedalizazione, è ancu di figurazioni timbre-culore. fatture in orc. punteggi. In u 19u pianu. U 2u seculu u valore di O. diminuì. In u 19u seculu, u rolu di l'O. libera cresce torna in cunnessione cù u rinfurzamentu di l'improvisazioni. principiatu in certi spazii di a musica. creatività, per esempiu. in musica jazz. Ci hè un enormu metodologicu-teòricu. Literatura nantu à i prublemi di O. Hè generatu da i tentativi incansable di clarificà massimamente i fenomeni di O., "resistinu" questu in a so improvisazione. natura. A maiò parte di ciò chì l'autori di l'opere presentanu cum'è reguli stretti cumpletu per a decodificazione, in fattu, risulta esse solu cunsiglii parziali.

Da vede: Yurovsky A., (Prefazione), in ed.: Musica francese per clavecin. Sat. 1, M., 1935; u so propiu, Philipp Emmanuel Bach, a so biografia, u travagliu di pianoforte è u sistema di ornamentazione (intruduzzione. articulu, a cura di: Bach K. F. E., Selezziunà. Basgiu. per fp., M. – L., 1947); Druskin M., Musica Clavier di Spagna, Inghilterra, Paesi Bassi, Francia, Italia, Germania di i seculi 1960-1974, L., 1916; Roshchina L., Comments, in ed.: Musica di clavecinu francese per pianoforte, M., XNUMX; Sauperin F., L'art de toucher le clavecin, P., XNUMX (rus. per. – Couperin F., L’arte di suonare il clavicembalo, M., 1973); Tartini G., Traité des argéments de la musique, P., 1771; Wagner E. D., Ornamentu musicale, В., 1878; Germer H., L'ornamentazione musicale, Lpz.. 1878; Dannreuther E., Ornamentation musicale, v. 1-2, L., 1893-95 ; его же, L'abbellimenti in l'opere di J. S. Bach, в кн.: Annuariu di Bach, 1909; Кuh1о F., À propositu di l'ornamenti melodichi in l'arti di a musica, B. - Charlottenburg, 1896 (diss.); Ehrlich H., Ornamentation dans les œuvres pour piano de Beethoven, Lpz., 1; Kuhn J M., L'arti di l'embellishment in a musica vocale di u XVI. è XVIII. Seculi (1535-1850). Supplement VII di e publicazioni di l'IMG, Lpz., 1902; Lасh R., studii nantu à a storia di u sviluppu di melopцie ornamentali, Praga, 1902 (diss.), Lpz., 1913; Gо1dsсhmidt H., A teoria di l'ornamentu vocale, В. - Charlottenburg, 1907; Beyschlag A., L'ornamentu di a musica, Lpz. 1908; Schenker H., Una cuntribuzione à l'ornamentu. Cum'è una introduzione à Ph. E. L'opere di pianoforte di Bach cumpresi l'ornamenti di Haydn, Mozart, Beethoven etc., W., 1903, 1908; Dolmetsch A., L'Interpretazione di a musica di i seculi XVII è XVIII, L., 1915, 1946; Arger J., Les agréments et le rythme, P., 1917; Dunn J P., Ornamentation in the works of Frederic Chopin, L., 1921; Вruno1d P., Traité des signes et agrйments employйs par les clavecinistes franзais des XVIIe et XVIIIe siиcles, Lione, 1925; Bruck В., Trasformazioni di u termu tempo rubato, Erlangen, 1928 (diss.); Freistedt H., Les notes liquescents du chant gregorian, Fribourg (Svizzera), 1929 ; Lovelock W., Ornamenti è abbreviazioni per i candidati à l'esame, L., 1933; Ferand E T., Improvvisazione in musica, Z., 1938 ; Оttiсh M., L'impurtanza di l'ornamentu in l'opere di Frederic Chopin, В., 1938 (Diss,); Aldrich P. С., L'accordi principali di i seculi XVII è XVIII: un studiu in l'ornamenti musicali, (Harvard), 1942 (Diss.); Appia E., L'esthétique de l'ornementation dans la musique classique française, « La partition », 1949, n° 1, août ; Fasanо В.., Storia degli abbellimenti musicali dal canto gregoriano a Verdi, Roma, 1949; Ide R., Les formules mélodiques de la pratique de diminution et leur utilisation ultérieure avant et jusqu'à J. S. Bach, Marburg, 1951 (Diss.); Beer R., Ornaments in old keyboard music, «MR», 1952, v. 13; Emery W., L'ornamenti di Bach, L., 1953; Schmitz H. P., L'arte di l'ornamentu in 18. Seculu, Kassel, 1955; Steglich В., L'abbellimentu in a musica W. A. Mozarts, в кн.: Mozart-Yearbook., Salzb., 1955; Georgii W., L'ornamenti in musica, teoria è pratica, Z. - Friburgo - В., 1957; Sala J., Sala M. V., Le grâces de Handel, in Händel-Jahrbuch, Bd 3, Lpz., 1957; Bodku E., L'interpretazione di l'opere per tastiera di Bach, Camb. (Messa), 1960 ; Powell N. W., Libertà ritmica in l'interpretazione di a musica francese da u 1650 à u 1735, Stanford, 1958 (Diss.); Donington R., L'interpretazione di a musica antica, L., (1963); Wiesli W., Das Quilisma im codex 359 der Stiftsbibliothek St.

BH Bryantseva

Lascia un Audiolibro