Pierre Rode |
Musicisti Strumentisti

Pierre Rode |

Pierre Rode

Data di nascita
16.02.1774
Data di morte
25.11.1830
Una prufessione
cumpusitore, instrumentista
paese
Francia

Pierre Rode |

À u turnu di i seculi XNUMXth-XNUMXth in Francia, chì passava per una era di viulenza suciali suciali, hè stata furmata una scola notevule di violinisti, chì hà ricevutu ricunniscenza in u mondu sanu. I so rapprisintanti brillanti eranu Pierre Rode, Pierre Baio è Rodolphe Kreuzer.

Violinisti di diverse pirsunalità artistica, avianu assai in cumunu in pusizioni estetiche, chì permettenu à i stòrici di unirli sottu u tìtulu di a scola classica di viulinu francese. Cresciuti in l'atmosfera di a Francia prerivuluzionaria, cuminciaru u so viaghju cù l'ammirazione per l'enciclopedisti, a filusufia di Jean-Jacques Rousseau, è in a musica eranu appassiunati aderenti di Viotti, in a so nobiltà moderata è à u listessu tempu oratoricamenti patetica. ghjocu anu vistu un esempiu di u stilu classicu in l'arti di scena. Anu sentitu Viotti cum'è u so babbu spirituale è maestru, ancu s'ellu solu Rode era u so studiente direttu.

Tuttu chistu li unì cù l'ala a più demucratica di e figure culturali francesi. L'influenza di l'idee di l'enciclopedisti, di l'idee di a rivoluzione, si sente chjaramente in a "Methodology of the Paris Conservatory" sviluppata da Bayot, Rode è Kreutzer, "in quale u pensamentu musicale è pedagogicu percepisce è rifratta... ideologi di a ghjovana bourgeoisie francese.

In ogni casu, u so demucratismu era limitatu principarmenti à l'esfera di l'estetica, u campu di l'arti, puliticamenti eranu abbastanza indifferenti. Ùn avianu micca quellu entusiasmu ardente per l'idee di a rivoluzione, chì distingue Gossek, Cherubini, Daleyrac, Burton, è per quessa ch'elli anu pussutu stà à u centru di a vita musicale di Francia in tutti i cambiamenti suciali. Naturalmente, a so estetica ùn hè micca stata cambiata. A transizione da a rivuluzione di u 1789 à l'imperu di Napulione, a risturazione di a dinastia di i Borboni è, infine, à a munarchia burghese di Luigi Filippu, hà cambiatu cusì u spiritu di a cultura francese, à quale i so capi ùn ponu esse indifferenti. L'arti musicali di quelli anni hà evolutu da u classicismu à "Imperu" è più in u romanticismu. L'antichi motivi tirannichi heroico-civili in l'era di Napulione sò stati rimpiazzati da a retorica pomposa è a brillantezza cerimoniale di l'"Imperu", internamente friddu è raziunalistu, è e tradizioni classiciste acquistanu u caratteru di un bonu accademicu. In u quadru di questu, Bayo è Kreutzer finiscinu a so carriera artistica.

In tuttu, fermanu fideli à u classicismu, è precisamente in a so forma accademica, è sò stranieri à a direzzione romantica emergente. Frà elli, unu Rode hà toccu u romanticismu cù l'aspetti sentimentali-lirichi di a so musica. Ma sempre, in a natura di i testi, ferma più un seguace di Rousseau, Megul, Grétry è Viotti chè un annunziale di una nova sensibilità romantica. Dopu tuttu, ùn hè micca una coincidenza chì quandu a fioritura di u romanticismu hè vinutu, l'opere di Rode perde a popularità. I romantichi ùn anu micca sentitu in elli cunsonanza cù u so sistema di sentimenti. Cum'è Bayo è Kreutzer, Rode appartene interamente à l'era di u classicismu, chì hà determinatu i so principii artistici è estetici.

Rode hè natu in Bordeaux u 16 di ferraghju di u 1774. Da l'età di sei anni, principia à studià u viulinu cù André Joseph Fauvel (senior). Se Fauvel era un bonu maestru hè difficiule di dì. L'estinzione rapida di Rode cum'è un performer, chì diventò a tragedia di a so vita, pò esse stata causata da u dannu fattu à a so tecnica da u so insegnamentu iniziale. In un modu o un altru, Fauvel ùn pudia micca furnisce à Rode una longa vita di spettaculu.

En 1788, Rode se rendit à Paris, où il joua un des concerts de Viotti au violoniste alors célèbre Punto. Frappé par le talent du garçon, Punto le conduit à Viotti, qui prend Rode comme élève. E so classi duranu dui anni. Rode face un prugressu vertiginu. In u 1790, Viotti libera u so studiente per a prima volta in un cuncertu apertu. U debut hè accadutu à u Teatru di u fratellu di u Rè durante l'intermezzu di un spettaculu d'opera. Rode hà ghjucatu u Tredicesimu cuncertu di Viotti, è u so spettaculu ardente è brillanti hà captivatu u publicu. U zitellu hè solu 16 anni, ma, da tutti i cunti, hè u megliu viulista in Francia dopu à Viotti.

In u stessu annu, Rode hà cuminciatu à travaglià in l'orchestra eccellente di u Teatru Feydo cum'è accumpagnatore di i secondi violini. In listessu tempu si sviluppa a so attività di cuncertu : a settimana di Pasqua di u 1790, faci un ciclu grandiosu per quelli tempi, sughjendu 5 cuncerti di Viotti in fila (Terza, Tredicesima, XIV, XVII, XVIII).

Rode passa tutti l'anni terribili di a rivoluzione in Parigi, ghjucatu in u teatru di Feydo. Solu in u 1794 hà fattu u so primu viaghju cuncertu cù u famosu cantante Garat. Andanu in Germania è facenu in Hamburg, Berlin. U successu di Rohde hè eccezziunale, a Gazette Musicale di Berlinu hà scrittu cù entusiasmu: "L'arti di u so ghjucatu hà rispostu tutte e aspettative. Tutti quelli chì anu intesu u so famosu maestru Viotti affirmanu à l'unanimità chì Rode hà maestratu cumplettamente l'eccellente manera di u maestru, dendu ancu più dolcezza è sensazione tenera.

A rivista enfatizeghja u latu liricu di u stilu di Rode. Sta qualità di u so ghjocu hè invariabilmente enfatizatu in i ghjudizii di i so cuntimpuranii. "Charm, purity, grace" - tali epiteti sò attribuiti à a performance di Rode da u so amicu Pierre Baio. Ma in questu modu, u stilu di ghjocu di Rode apparentemente differisce assai da quellu di Viotti, perchè mancava di qualità eroico-patetiche, "oratoriche". Apparentemente, Rode captivava l'ascultori cù l'armunia, a clarità classicista è u lirisimu, è micca cù l'exaltazione patetica, a forza masculina chì distingue Viotti.

Malgradu u successu, Rode brama di vultà in a so patria. Dopu avè cessatu i cuncerti, và à Bordeaux per mare, chì viaghjà per terra hè risicatu. Tuttavia, ùn riesce à ghjunghje à Bordeaux. Una tempesta spunta è guida a nave nantu à quale viaghja à e coste di l'Inghilterra. Ùn hè micca à tutti scoraggiatu. Rode se précipite à Londres pour voir Viotti, qui y habite. À u listessu tempu, vole parlà à u publicu di Londra, ma, sfurtunatamenti, i Francesi in a capitale inglese sò assai attenti, suspettendu tutti di sentimenti giacobini. Rode hè custrettu à limità à participà à un cuncertu di carità in favore di veduve è orfani, è cusì abbanduneghja Londra. A via di Francia hè chjusa ; u viulinista torna in Amburgo è da quì à traversu l'Olanda face a so strada in a so patria.

Rode hè ghjuntu in Parigi in u 1795. Hè in questu tempu chì Sarret hà cercatu da a Cunvenzione una lege per l'apertura di un cunsirvatoriu - a prima istituzione naziunale in u mondu, induve l'educazione musicale diventa un affari publicu. À l'ombra di u cunsirvatoriu, Sarret riunisce tutte e migliori forze musicali chì eranu tandu in Parigi. Catel, Daleyrak, Cherubini, u violoncellista Bernard Romberg, è trà i viulisti, l'anzianu Gavignier è u ghjovanu Bayot, Rode, Kreutzer ricevenu un invitu. L'atmosfera in u conservatoriu hè creativa è entusiasta. È ùn hè micca chjaru perchè, dopu avè statu in Parigi per un tempu relativamente breve. Rode abbanduneghja tuttu è parte per a Spagna.

A so vita in Madrid hè nota per a so grande amicizia cù Boccherini. Un grande artista ùn hà micca un'anima in un ghjovanu francese caldu. L'ardente Rode li piace à cumpusirà a musica, ma hà un pocu cumandante di strumentazione. Boccherini faci volenu stu travagliu per ellu. A so manu si sente chjaramente in l'eleganza, a ligerezza, a grazia di l'accumpagnamenti orchestrali di una quantità di cuncerti di Rode, cumpresu u famosu Sixth Concerto.

Rode riturnò in Parigi in u 1800. Duranti a so assenza, cambiamenti pulitichi impurtanti sò accaduti in a capitale francese. U generale Bonaparte divintò u primu consulu di a Republica Francesa. U novu regnu, scartendu à pocu à pocu a pudore republicana è a demucrazia, circava di "furnisce" a so "corte". À a so "corte" hè urganizata una cappella instrumentale è una orchestra, induve Rode hè invitatu cum'è solista. U Cunsirvatoriu di Parigi li apre dinù cordialmente e so porte, induve si tenta di creà scole di metodulugia in i principali rami di l'educazione musicale. U viulinu-metudu scola hè scrittu da Baio, Rode è Kreutzer. In u 1802, sta Scuola (Methode du violon) hè stata publicata è hà ricevutu ricunniscenza internaziunale. Tuttavia, Rode ùn hà micca pigliatu una parte cusì grande in a so creazione; Baio era l'autore principale.

In più di u cunservatoriu è di a Cappella Bonaparte, Rode hè ancu solista à u Grand Opera di Parigi. Duranti stu piriu, era un predilettu di u publicu, hè à l'apogeu di a fama è gode di l'autorità indiscussa di u primu viulinu in Francia. È dinò, a natura inquieta ùn li permette micca di stà in u locu. Seduciutu da u so amicu, u cumpusitore Boildieu, in u 1803 Rode partì per San Petruburgu.

U successu di Rode in a capitale russa hè veramente incantevule. Presentatu à Alexandru I, hè numinatu solista di a corte, cù un salariu inauditu di 5000 rubli d'argentu annu. Hè caldu. L'alta sucetà di San Petruburgu hè in pugna cù l'altri chì cercanu di mette Rode in i so saloni; dà cuncerti solista, ghjoca in quartetti, inseme, solista in l'opera imperiale ; e so cumpusizioni entranu in a vita di ogni ghjornu, a so musica hè ammirata da l'amatori.

In u 1804, Rode hà viaghjatu à Mosca, induve hà datu un cuncertu, cum'è tistimunianza da l'annunziu in Moskovskie Vedomosti: "Mr. Rode, u primu violinista di a so maestà imperiale, hà l'onore di avvisà u venerabile publicu chì darà un cuncertu u 10 d'aprile, dumenica, in u so favore in a grande sala di u Teatru Petrovsky, in quale hà da ghjucà diverse pezzi di a so cumpusizioni. Rode stava in Mosca, apparentemente per una quantità decente di tempu. Allora, in "Notes" di SP Zhikharev avemu lettu chì in u salone di u famosu amante di musica di Mosca VA Vsevolozhsky in 1804-1805 ci era un quartet in quale "l'annu passatu Rode hà tenutu u primu viulinu, è Batllo, viola Frenzel è violoncello sempre Lamar. . True, l'infurmazione rappurtata da Zhikharev ùn hè micca precisa. J. Lamar in u 1804 ùn pudia ghjucà in un quartet cù Rode, perchè ghjunse in Mosca solu in nuvembre 1805 cù Bayo.

Da Mosca, Rode si n'andò di novu in San Petruburgu, induve si firmò finu à u 1808. In u 1808, malgradu tutte l'attinzioni ch'ellu era circundatu, Rode hè statu custrettu à lascià per a so patria : a so salute ùn pudendu suppurtà u duru clima di u nordu. In a strada, hà tornatu à Mosca, induve scontru cù vechji amichi parigini chì avianu campatu quì da u 1805 - u viulinu Bayo è u violoncellista Lamar. In Mosca, hà datu un cuncertu di addiu. "Mr. Rode, u primu violinista di a Kammera di a so Maestà l'Imperatore di Tutta a Russia, chì passa per Mosca in l'esteru, dumenica 23 di ferraghju, avarà l'onore di dà un cuncertu per a so prestazione benefica in a sala di u Dance Club. Cuntenuti di u cuncertu : 1. Sinfonia di u sgiò Mozart ; 2. U sgiò Rode farà un cuncertu di a so cumpusizioni ; 3. Grande Ouverture, Op. cità di Cherubini; 4. U sgiò Zoon hà da ghjucà u Cuncertu per flauta, Op. Kapellmeister Mr Miller; 5. U sgiò Rode hà da ghjucà un cuncertu di a so cumpusizioni, presentata à a so maestà l'imperatore Alexander Pavlovich. Rondo hè soprattuttu pigliatu da parechje canzoni russe; 6. Finale. U prezzu hè 5 rubles per ogni bigliettu, chì pò esse acquistatu da u sgiò Rode stessu, chì vive in Tverskaya, in a casa di u sgiò Saltykov cù Madame Shiu, è da l'accademia di l'Accademia di Danza.

Cù stu cuncertu, Rode hà dettu addiu à a Russia. Arrivatu in Parigi, prestu dà un cuncertu in a sala di u teatru Odeon. Tuttavia, u so ghjocu ùn hà micca suscitatu l'anzianu entusiasmu di l'audienza. Una rivista deprimente apparsu in a Gazzetta Musicale Tedesca: "À u so ritornu da a Russia, Rode hà vulsutu premià i so compatrioti per privarli di u piacè di gode di u so talentu maravigliu per tantu tempu. Ma sta volta, ùn era tantu furtunatu. A scelta di cuncertu per u spettaculu hè stata fatta da ellu senza successu. L'hà scrittu in San Petruburgu, è pare chì u friddu di Russia ùn hè micca stata senza influenza nantu à sta cumpusizioni. Rode hà fattu troppu poca impressione. U so talentu, cumplettamente finitu in u so sviluppu, abbanduneghja sempre assai per esse desideratu in quantu à u focu è a vita interna. Roda era soprattuttu feritu da u fattu chì avemu intesu à Lafon davanti à ellu. Questu hè avà unu di i viulisti preferiti quì ".

True, u ricordu ùn parla ancu di a diminuzione di a capacità tecnica di Rode. U criticu ùn era micca cuntentu di l'scelta di un cuncertu "troppu friddu" è a mancanza di focu in a performance di l'artista. Apparentemente, u principale era u gustu cambiatu di i parigini. U stilu "classicu" di Rode hà cessatu di risponde à i bisogni di u publicu. Moltu di più era avà impressuata da a grazia virtuosità di u ghjovanu Lafont. A tendenza di a passioni per a virtuosità strumentale si facia digià sente, chì diventerà prestu u segnu più caratteristicu di l'epica venuta di u romanticismu.

U fallimentu di u cuncertu hà culpitu Rode. Forsi hè stata questa prestazione chì li hà causatu un traumu mentale irreparable, da quale ùn hà mai ricuperatu finu à a fine di a so vita. Ùn ci era più traccia di l'antica sociabilità di Rode. Si ritira in sè stessu è fin'à u 1811 cessà di parlà in publicu. Solu in u circondu di casa cù vechji amichi - Pierre Baio è u violoncellista Lamar - ghjoca musica, ghjoca quartetti. Tuttavia, in u 1811 decide di ripiglià l'attività di cuncertu. Ma micca in Parigi. No ! Viaghjà in Austria è Germania. I cuncerti sò dolorosi. Rode hà persu a fiducia: ghjoca nervosamente, sviluppa una "paura di u palcuscenicu". Sentendulu in Viena in u 1813, Spohr scrive: "Aspittava, quasi cun tremulu febbrile, l'iniziu di u ghjocu di Rode, chì dece anni prima aghju cunsideratu u mo più grande esempiu. Tuttavia, dopu à u primu solista, mi paria chì Rode avia fattu un passu in daretu in questu tempu. Aghju trovu u so ghjocu friddu è campy; li mancava u so anticu curaghju in i lochi difficiuli, è mi sentu scuntentatu ancu dopu à Cantabile. Mentre eseguisce e variazioni E-dur chì aghju intesu da ellu deci anni fà, era infine cunvinta ch'ellu avia persu assai in fideltà tecnica, perchè ùn solu simplificà i passaggi difficiuli, ma hà realizatu passaggi ancu più faciuli cowardly è incorrectly.

Sicondu u musicologu-storicu francese Fetis, Rode hà scontru Beethoven in Viena, è Beethoven hà scrittu per ellu un Romance (F-dur, op. 50) per viulinu è orchestra, "vale à dì, quellu Romance", aghjusta Fetis, "chì dopu. cun tale successu interpretatu da Pierre Baio in cuncerti cunservatori. Tuttavia, Riemann, è dopu à ellu Bazilevsky disputa stu fattu.

Rode hà finitu u so giru in Berlinu, induve si stete finu à u 1814. Hè statu arrestatu quì per l'affari persunale - u so matrimoniu cù una ghjovana italiana.

Riturnendu in Francia, Rode si stalla in Bordeaux. L'anni successivi ùn furnisce micca à u ricercatore alcun materiale biograficu. Rode ùn faci micca in ogni locu, ma, in ogni probabilità, hè travagliatu duru per restaurà e so cumpetenze perse. È in u 1828, un novu tentativu di cumparisce davanti à u publicu - un cuncertu in Parigi.

Era un fallimentu cumpletu. Rode ùn l'hà micca purtatu. Si ammalatu è dopu à dui anni di malatìa dulurosa, u 25 nuvembre di u 1830, morse in a cità di Château de Bourbon vicinu à Damazon. Rode beie pienamente a tazza amara di l'artista da quale u destinu hà pigliatu u più preziosu in a vita - l'arti. Eppuru, malgradu u periodu troppu curtu di fioritura creativa, a so attività di spettaculu hà lasciatu una marca prufonda in l'arti musicali francese è mundiale. Era ancu populari cum'è cumpusituri, ancu s'è e so pussibulità in questu sensu eranu limitati.

U so patrimoniu criativu include 13 cuncerti di viulinu, quartetti d'archetti, duetti di viulinu, parechje variazioni nantu à diversi temi è 24 capricci per viulinu solista. Finu à a mità di u 1838u seculu, l'opere di Rohde anu successu universale. Ci vole à nutà chì Paganini hà scrittu u famosu Cuncertu in D major secondu u pianu di u Primu Cuncertu per Violin di Rode. Ludwig Spohr hè vinutu da Rode in parechje manere, creendu i so cuncerti. Rode lui-même dans le genre du concert suivit Viotti, dont le travail était un exemple pour lui. I cuncerti di Rode ripitennu micca solu a forma, ma ancu u schema generale, ancu a struttura intonazione di l'opere di Viotti, chì si differenzia solu in un grande lirismo. U lirisimu di e so "melodie simplici, innocenti, ma piene di sentimenti" hè statu nutatu da Odoevsky. A cantilena lirica di e cumpusizioni di Rode era cusì attrattiva chì e so variazioni (G-dur) includenu in u repertoriu di i cantanti eccezziunali di quella era Catalani, Sontag, Viardot. In a prima visita di Vieuxtan in Russia in 15, in u prugramma di u so primu cuncertu in March XNUMX, Hoffmann cantava variazioni di Rode.

L'opere di Rode in Russia hà avutu un grande amore. Eranu interpretati da quasi tutti i viulisti, prufessiunali è amatori; penetravanu in e pruvince russe. L'archivi di i Venevitinov cunsirvatu i prugrammi di cuncerti in casa tenuti in u duminiu Luizino di i Vielgorsky. In issi serati, i viulisti Teplov (u pruprietariu, vicinu di i Vielgorsky) è u servu Antoine facianu cuncerti di L. Maurer, P. Rode (VIII), R. Kreutzer (XIX).

À l'anni 40 di u 24u seculu, e cumpusizioni di Rode cuminciaru à sparisce gradualmente da u repertoriu di cuncerti. Solu trè o quattru cuncerti sò stati cunservati in a pratica educativa di i violinisti di u periodu di studiu di scola, è i capricci XNUMX sò cunsiderati oghje cum'è un ciclu classicu di u generu etude.

L. Raaben

Lascia un Audiolibro